Sun. May 26th, 2019

Bogdan Socol dupa eliminarea din UCL: “Prabusirea celui de-al doilea imperiu galactic!”

Se spune ca orice imperiu, oricat de mare ar fi, are sfarsitul sau, la un moment dat. Iar pentru giganticul imperiu galactic, al doilea construit de Florentino Perez la Madrid, prabusirea a venit ieri, cu putin inaintea miezului noptii, cand fluierul de final al lui Felix Brych a fost precum o sirenă a morții, după eșecul neașteptat, dar pe deplin meritat, suferit în fata unui Ajax entuziasmant.

Opt ani la rand, Realul a fost mereu în prim-planul Champions League, nelipsind din careul de ași din 2011 încoace, timp în care a câștigat de patru ori Cupa cu Urechi Mari. Dar ultima umilință indurata acum, după cele din confruntările cu Barcelona de săptămâna trecută, marchează un final de epoca glorioasa a Madridului și, poate, începutul unei perioade de recesiune, asa cum s-a întâmplat în 2004, după eliminarea din sferturile de finala în fata lui AS Monaco. Atunci, călcâiul a la Rabah Madjer al lui Ludovic Giuly a declanșat sfârșitul primului imperiu galactic al lui Florentino Perez și startul unei crize profunde, în care los merengues nu au mai depășit faza optimilor în Champions League timp de șapte ani, pana la sosirea lui Jose Mourinho, unul dintre principalii candidați pentru înlocuirea lui Santiago Solari. Inutil de spus ca toate cele opt calificări consecutive între cele mai bune patru cluburi ale Europei au fost realizate cu Cristiano Ronaldo în rol principal …

Argentinianul a lăsat impresia ca poate redresa din mers un mecanism care apasase deja butonul de panica, dar s-a dovedit depășit de situație atunci când lucrurile au luat-o serios la vale. Un prizonier nefericit al ideilor sale tactice, Solari a rămas rigid în privința alcătuirii echipei de start, uitandu-i pe banca sau chiar în afara lotului pe Marco Asensio, Isco și Marcelo.

În schimb, olandezii si-au respectat filosofia, intrata deja in gena clubului, de pe vremea lui Rinus Michels, Stefan Covaci si Johan Cruyff, s-au bucurat din plin de fotbalul lor si s-au intrecut in cine inscrie un gol mai frumos decat precedentul. Iar numele marcatorilor le vom retine mult timp de acum incolo: Hakim Ziyech, David Neres, Dusan Tadic si Lasse Schone. Si asta pentru ca avem in fata cea mai buna generatie a Ajax-ului din ultimii 16 ani, cand super-echipa lui Ronald Koeman, care-i avea in teren pe Wesley Sneijder, Zlatan Ibrahimovic, Rafael Van der Vaart, Andy Van der Meyde, Cristi Chivu si Steven Pienaar, era eliminata in minutul 90 de Milanul lui Carlo Ancelotti, in sferturile de finala din Champions League.

Ajax a jucat si cu inima si cu mintea, dar a pus si osul la bataie in toate duelurile pentru minge, lucru care s-a vazut perfect si la faza golului de 0-3, cand Mazraoui aproape ca a muscat si din iarba pentru a-l deposeda pe Reguilon. Chiar daca balonul a depasit complet linia de margine a terenului in singura reluare explicita a fazei, unde aproape ca se vede ca umbra mingii este complet in out (oare ce cauta atatia asistenti VAR daca arbitrul Felix Brych nu urmareste si el faza si trebuie sa astepte minute bune pentru un verdict?!), ar fi fost pacat pentru frumusetea fazei si a executiei ca reusita lui Tadic sa nu fie validata. Mai ales ca „lancierilor” le mai fusese anulat un gol in tur.

In urma cu sase ani, Schone era unul dintre oamenii care ratau la penalty-uri in meciul de pomina de pe Arena Nationala cu Steaua. Acum, danezul a linistit definitiv spiritele pe Bernabeu cu executia de 1-4 din lovitura libera, patentata de Ilie Dumitrescu impotriva Argentinei, la World Cup 1994.

Realului i-a lipsit capitanul Sergio Ramos, suspendat, mai mult decat se putea gandi cineva. Pentru ca Santiago Solari nu a mai avut in teren un jucator care sa arda cu adevarat pentru camiseta blanca si care, prin nebunia lui, sa ii mobilizeze si pe ceilalti, sa ii trezeasca la timp din cosmar si sa ii faca sa se ridice, asa cum a facut-o de atatea ori. Toti ceilalti oameni care au imbracat acum tricoul Madridului au jucat aproape la alibi, fara sa isi asume vreun risc, fara sa transpire cu adevarat si fara a se murdari in duelurile cu entuziastii fotbalisti ai lui Erik Ten Hag.

Totodata, ma intreb daca nu cumva Realul a transferat, de fapt, o clona a lui Thibaut Courtois, care a defectat si singurul compartiment functionabil si pe timp de avarie la Madrid: poarta, aparata excelent de Keylor Navas pana in acest sezon. Odata cu sosirea belgianului si bulversarea ierarhiilor in privinta cerberului dintre buturi, nici costaricanul nu a mai aratat aceeasi siguranta precum in trecut, in momentele, putine, ce-i drept, in care a fost utilizat.

Cand Erik Ten Hag spunea la conferinta de presa dinaintea meciului de pe Bernabeu ca jucatorii sai sunt atat de ambitiosi incat vor incerca sa castige toate cele trei competitii, cu siguranta, nimeni nu se gandea ca drumul Ajax-ului va continua dupa cele 90 de minute de la Madrid. Dar dupa reprezentatia de aseara, care, cu siguranță, l-a făcut sa zâmbească satisfăcut, undeva, Sus, pe marele Johan, mai indrazneste cineva sa nu ii ia cu adevarat in serios pe „lancieri”?

Articolul poate fi citit si pe site-ul www.bogdansocol.ro