Wed. Jul 17th, 2019

Real Madrid – FC Barcelona 0-1. Un gust amar si un deznodamant concret

Real Madrid a pierdut al doilea El Clasico in decurs de doar 72 de ore. Fara forta de a marca vreun gol unei echipe a lui Valverde care parte departe de monstrul blaugrana de alta data, Madridul lui Solari pierde contactul in lupta pentru titlu.

De ce Barcelona si nu Real Madrid

“Merita sa-i felicitam, noua ne-au lipsit golurile, ei au stiut ce au de facut” a spus Sergio Ramos dupa meci. De miercuri pana sambata, FC Barcelona a dat impresia de intaietate, dar succesul sau a fost mai degraba premiul tarziu cuvenit unei insistente mult mai vechi.

Formatia catalana a dezvoltat sub comanda lui Ernesto Valverde un sistem de joc mai putin ofensiv decat in ultimii ani, dar a aratat aproape de fiecare data ca a acumulat prin adaosuri de mare prestigiu, semnele unei echipe constant bine organizate si mai puternica defensiv decat in alte dati. Lenglet si Umtiti sunt doua transferuri bune pentru o defensiva alta data haotica, iar Sergi Roberto, desi nu are nimic din clasa ofensiva a lui Alves pare un fundas dreapta defensiv, cu mult mai bun decat Semedo, pe care catalanii au cam rispit 30 de milioane de euro.

Si totusi, daca cineva a facut ca Barcelona sa arate robust si coerent, atunci acest plus nu a fost adus de compusii fertilizati ai creatiei Luis Enrique, ci de disciplina si unitatea agregatului creat de Valverde. Bascul are meritele sale si, indiscutabil, sub comanda sa, Barca pierde din spectaculozitate, dar castiga. Castiga, castiga, castiga. Iar anul acesta scapa in campioana, daca nu cumva Simeone mai are un cuvant de spus si prin La Liga.

Madridul, pe culmile disperarii

Probabil ca asa ar fi descris Cioran ceea ce se intampla acum pe Concha Espina. La Madrid insa, situatia a incetat de mult sa mai fie disperata. E deja tragica. Pierderea lui Ronaldo atarna greu, iar cele 40-50 de goluri pe sezon au fost inlocuite de conducere cu iluzii. Achizitia pripita a unor jucatori tineri pe care clubul a pariat a cautat limita si pare ca intre timp a si gasit-o. Dupa cateva luni de experiment juvenil, a devenit limpede ca acestia nu doar ca nu pot suplini absenta unui colos ca Ronaldo, dar nici nu pot intari un sistem pe care, de fapt, il mana, fara sa vrea, la dezagregare.

Imediat dupa aparitia acestei concluzii, a cedat si regizorul general: Florentino e disperat si cauta solutii. Daca la Lopetegui a considerat ca trebuie renuntat cat mai repede dupa ce l-a provocat intizandu-i marul interzis numit Real Madrid, boss-ul de pe Chamartin a apelat la Solari, un novice intr-o lume dominata de experti tehnico tactici. Astazi, la Madrid, antrenorul principal pare ca si-a pierdut siguranta ideilor si pare sa fi fost el insusi surclasat de viteza oligarhica de import-export a lui Florentino. La randul lui, presedintele pare ca se chinuie sa ne demonstreze ca nu reuseste sa inteleaga nevoile de stabilitate si durata ale fotbalului de calibru.

Madridul sufera cumplit in acest sezon, la tot ceea ce face loc deplinei suferinte. Iar astazi, pare un club care e de departe victima propriul succes. Anii de glorie din perioada 2014-2018 s-au incheiat, iar pe Santiago Bernabeu e loc de o reconstructie rapida. Problema majora pare sa fie ca Florentino nu e sigur ca mai e acelasi arhitect, iar vrajitorii care pot transforma ruina in castel nu se gasesc pe toate drumurile.

El Clasico si a doua infrangere in decurs de 72 de ore in fata eternei rivale

Real Madrid i-a dat inca o data prilejul Barcelonei de a mai stabili un record. Gruparea catalana a devenit sambata seara prima echipa din istorie care castiga patru meciuri la rand pe Estadio Santiago Bernabeu. Tot aseara, catalanii au trecut la conducere in meciurile directe all time.

Si au facut-o, fara sa impresioneze. In fata unui rival care a vrut, dar n-a putut mai mult. Duelurile funebre jucate in aceasta saptamana la Madrid si transate de FC Barcelona au lasat in urma veselia revolutionara pe care o provoaca doar prabusirea miturilor. Trebuie sa acceptam ca acesta este Realul nostru de astazi si sa fim alaturi de echipa asta acum, mai mult decat am fost la castigarea Undecima, Duodecima sau Decimorcera. De ce? Pentru ca asta ne face sa fim fani. Si asta a ajutat clubul asta sa inspire teama oricarui rival atunci cand pronunta numele magic REAL MADRID.

Sigur, nu sunt suficiente motive pentru a fi langa ei. Nu ni le ofera nici ei, si nici noi nu mai vrem sa le cautam. Dar, sa-ti parasesti echipa in momentele dificile e ca si cum, de buna voie, ai pleca de langa sotia ta bolnava. E evident ca nu ne putem hrani cu iluzii, dar e si mai clar ca fanul adevarat se naste in astfel de momente. Una peste alta, dupa doua Clasico intr-o saptamana, Real Madrid a fost silit sa afle, alaturi de corul care-i intretine legenda, ca nimeni nu poate trai din comertul iluzionist cu nostalgii.

Stiam asta, desigur, cu totii. Stiam de asemenea ca Madridul nostru suferă de o dereglare pe care n-o pot explica doar viteza teoriilor mai mult sau mai putin plauzibile. Multimea adunata in aceste zile pe Bernabeu a privit consternata din tribune ce s-a intamplat in aceste doua dueluri afisand aerul tipic al unui popor inselat. Si trist, pentru ca echipa lor era controlata sau chiar umilita de o rivala care nu mai are nicidecum forta de temut de alta data. Lionel Messi a aparut obosit si uzat in ambele partide. Foarte des, pieton fara angajare în joc, starul argentinian nici n-a trebuit sa forteze. A simtit ca ai sai pot transa aceasta dubla si fara aportul sau fenomenal. Trist este ca au si reusit.

Revenind insa la ideea poporului inselat, as spune ca in acest caz, poporul blanco a fost victimă voluntară. Dupa un obicei vechi, mediile de informare din Spania și ceva ce se cheamă experți academici au propagat ideea unui nou Real Madrid, care poate trai exceptional si dupa Cristiano Ronaldo. Ei bine, ei i-au facut pe toti sa creada ca se poate, si tot ei deplang acum politica strategica a unei conduceri care, trebuie sa recunoasca sincer, ca a procedat gresit.

In loc de final

La Madrid sa tot fie acum trei ceasuri trecute de miezul noptii. Pare liniste. Dar aproape sigur e linistea dinaintea furtunii. Cu siguranta, intr-un birou de langa Concha Espina, lumina e inca aprinsa. Acolo, un batranel tare simpatic, mereu elegant si intotdeauna diplomat profund, pune pe o veche hartie de agenda, cateva nume. Doar el stie despre ce e vorba si doar el are controlul asupra dezastrului. In celelalte casute de zeci de milioane din La Finca, majoritatea fotbalistilor dorm. De maine isi reiau cursa inevitabila spre declin.

La peste 3000 de km departare, mii de oameni sunt agitati. Fac strategii, regandesc formule de joc, sufera si suspina pentru ceea ce ei numesc: familie. Ei sunt Real Madrid si pentru ei si cei ca ei, cei care dorm acum linistit in La Finca trebuie sa o scoata la capat. Daca nu ei, macar omul a carui lumina e inca aprinsa la cateva sute de metri de Bernabeu.