61, 47, 14…
Ianuarie 2016, la 105 ani de la primul antrenor al, pe atunci Madrid Football Club ( Arthur Johnson ) la carma Royal Madrid Football Club ( traducerea in engleza ) la Real Marid vine un antrenor cvasi-necunoscut, care e in acelasi timp un fost jucator de legenda al sportului cu balonul rotund.
Zizou e a 62-a numire a unui antrenor al celui mai titrat club din lume, a 48-a persoana numita, si primul antrenor francez (sau algerian ) marind la 15 numarul tarilor care au dat antrenori acestui club. Despre jucatorul Zinedine Zidane se pot scrie pagini intregi, numai cu elogiile aduse acestui urias fotbalist, care conform spuselor recent defunctei legende blanco (Alfredo di Stefano ) juca ca si cum “ar fi avut manusi de matase la picioare”. Aceste pagini s-au si scris, insa doar pentru amuzament il citez pe Zlatan care a declarat in stilul sau propriu : “Zidane a fost de pe alta planeta. Cand Zidane intra pe teren ceilalti 10 jucatori deveneau, brusc, mai buni. Era atat de simplu ” o declaratie amuzanta dar adevarata.
Despre antrenorul Zidane, nu pot spune multe decat cei care l-au vazut la lucru la singura echipa a lui de pana acum: Real Madrid Castillia, echipa a doua a lui Real madrid, o echipa fara mari vedete care joaca in liga a 3-a spaniola si care momentan e pe loc secund la distanta de 4 puncte de lider.
Insa ce vreau sa spun de fapt este ca Real Madrid este din 1920 o monarhie, una condamnata sa castige trofee. Trofee menite sa hraneasca foamea acestui club precum un dragon care pazeste comoara si cauta sa o faca mai mare. Acest dragon nevazut care se hraneste cu trofee a creeat o adevarata institutie: clubul e condus de un presedinte a carui longevitate e data de numarul de trofee aduse, iar acest presedinte ca un adevarat delegat lupta pe toate planurile pentru aduce la picioarele dragonului, pretioasele trofee .
In acest angrenaj poate cea mai ingrata sarcina ii revine antrenorului principal, un general caruia i se da o armata in a carui dezvoltare s-au investit sume uriase, i se da posibilitatea de a-si completa armata dupa bunul plac si un singul ordin este simplu: sa aduca trofee .
Oricat am vrea sa ne mintim pe noi insine si oricat ne-am submina propriile ideologii: noi, superteri ai acestui club, suntem suporteri ai lui Goliat in lupta cu David, iar sincer sa fiu, nimanui nu ii place cand Goliat invinge. Problema e ca Goliat trebuie sa invinga mereu, batalie, dupa batalie pentru ca asta ii este soarta ingrata. Ceea ce ne-a invatat istoria este faptul ca daca oriunde exista un Goliat va exista si un David, se aplica si invers.
Real e condamnata sa castige, iar acel dragon invizibil cu coroana pe cap, va calca in foamea sa de trofee pe oricine…Presedinte, antrenor, jucatori etc… cei care aduc trofee rezista, cei care nu, nu!! Nu conteaza, cine esti, ce ai fost sau mai ales ce ai putea deveni; regula e simpla: ramane in sarcina antrenorului sa aduca si asta intr-un timp scurt, nepretuitele bogatii.
De azi Zizou se prezinta , ca un pariu al presedintelui drept urmatorul general aflat in misiunea ingrata de a aduce trofee. Istoria recenta a acestui sport , mai noteaza un alt club mare care dupa mai multe nume mari care nu au avut succes si o perioada fara trofee a pus la carma clubului antrenorul echipei secunde …
Asa ca un mare “bonne chance ” pentru unul dintre cei mai mari cavaleri al acestui sport pentru noul sau rol …Bonne Chance Zizou!
Despre autor
