Thu. Dec 13th, 2018

“El Cuatro” a revenit la Real Madrid: bienvenido a tu casa, Fernando Hierro!

Fernando Hierro a fost probabil unul dintre cei mai valorosi fundasi pe care i-a dat fotbalul si cu certitudine cel mai valoros fundas care a evoluat vreodata pentru Real Madrid. Fernando Ruiz Hierro pe numele sau intreg, s-a nascut la Vélez-Málaga pe 23 martie 1968 iar primul contact cu fotbalul l-a avut jucand pentru micuta grupare din Torre del Mar. Apoi a trecut la Velez Malaga inainte de a implini 12 ani. Incetul cu incetul s-a facut remarcat iar echipa mare a Malagai nu putea scapa un asemenea talent, un jucator care inca de la 14 ani arata calitati de lider…si totusi l-a scapat. Dupa cateva saptamani lui Hierro i s-a spus ca nu are suficiente calitati pentru sport in general si pentru fotbal in special; o nefericita intamplare care l-a alungat de pe pamanturile sale natale insa nu si din fotbal, inturcat in 1986 a ajuns la Valladolid, acolo unde in sfarsit Fernando a avut sansa sa-si puna in evidenta uriasele sale calitati. A jucat in 67 de meciuri pentru gruparea alb-violeta iar in sezonul 1988/1989 marele Real Madrid i-a batut la usa. A fost prima mare lovitura pe care Hierro a dat-o localnicilor din Malaga, care au realizat ca echipa lor pierduse in mare jucator.

Cand a ajuns la Madrid Fernando nu s-a sfiit de nimeni si de nimic. Puternica sa personalitate l-a impus rapid si dupa primul antrenament, marele Manuel Sanchis l-a laudat: “Real a facut o investitie serioasa, a adus un fotbalist si un caracter minunat. Poate ajunge mare” spunea capitanul poate fara sa stie cat de mare dreptate avusese. Hierro a venit la Madrid cu inima deschisa, gruparea blanco avand mare nevoie in acea vreme de un fundas valoros, puternic si cu personalitate. Era perioada incercarilor esuate gen Predrag Spasic insa in 1989 Real Madrid a dat cu adevarat lovitura: Hierro a fost timp de 14 ani garantia succesului si foarte probabil cel mai important fundas transferat vreodata de Los Merengues. O noua lovitura data “expertilor” din orasul natal.

“Cand Real Madrid te cheama, uiti de tot si de toate. Simt un sentiment ciudat, aseara cand am ajuns la Madrid ma asteptam sa fiu emotionat, acum realizez ca nu sunt deloc. Stiti de ce? Pentru ca simt ca am ajuns acasa!”. Aceasta a fost declaratia care a facut istorie, erau vorbele unui pusti de 21 de ani, care urma sa evolueze in peste 600 de meciuri oficiale pentru echipa vietii lui. In primul sau an la Madrid, Hierro a castigat La Liga si a impresionat pe toata lumea, asigurand impecabil defensiva albilor si mai mult marcand 7 goluri. Facand un cuplu redutabil cu Manuel Sanchis, Hierro a reusit sa incheie problemele madrilenilor in defensiva dar a incantat pe toata lumea, cucerindu-i pe fani cu iesirile sale elegante cu mingea la picior precum si cu infiltrarile sale impresionante in atac. La Madrid a castigat totul: 5 titluri de campion, 3 Cupe ale Campionilor, 2 Cupe Intercontinentale, Cupa Regelui, 4 Supercupe ale Spaniei si o Supercupa a Europei. A marturisit recent ca cea mai frumoasa amintire a sa o reprezinta Cupa Campionilor cucerita in 1998, intr-un sezon in care echipa lui Heynkes mergea foarte slab: “Importanta trofeului a fost si mai mare, jucam slab iar Madridul asteptase atatia ani pana la o noua Cupa a Campionilor. Imi aduc aminte ca a fost anul in care lumea ma oprea pe strada sa-mi pupe mana iar in magazine nu mai plateam nimic” glumea Hierro intr-un interviu acordat RMTV. In 1998, dupa finala de la Amsterdam, Hierro a marturisit ca a intalnit cel mai dificil adeversar din cariera: Alessandro del Piero. Legendarul numar 4 si-a facut insa atat de bine datoria incat cel mai cantat cantec in Plaza de los Cibeles in acea seara a fost: “Donde está Del Piero, se lo ha comido Hierro!”

A plecat de la Madrid in 2003 iar jurnalistul Tomas Roncero marturiseste: “Nu l-am vazut vreodata mai trist. Era ca un actor care isi incheiase rolul vietii si stia acest lucru. Stia ca niciodata nu va mai avea satisfactia de a zambi dupa un tackling din El Clasico, stia ca tot ce avusese mai drag ramanea in urma. Cortina cazuse pentru el, chiar daca urma sa incaseze o groaza de bani dintr-un rol atipic pentru caracterul si personalitatea unui campion cum a fost el. Experienta araba l-a ajutat pe Fernando sa realizeze ca zece milioane de euro pe an nu se compara cu satisfactia unor aplauze furtunoase primite pe Bernabeu. Doar marii capitani pot intelege asta…si doar marii actori pot mima fericirea”.

Unul dintre golgeterii all time ai Nationalei iberice, pentru care a adunat 89 de selectii si a marcat 29 de goluri, s-a retras din activitate in 2005 in tricoul lui Bolton Wanderers. La Real Madrid a adunat 601  meciuri si a marcat 127 goluri, insa peste toate a cucerit inimile fanilor cu devotamentul si pasiunea cu care apara culorile clubului in orice ipostaza. Declarat cel mai bun fundas din lume in 1998, a fost omagiat de Federatia Andaluza printr-un meci disputat pe Estadio de La Rosaleda, in care peste 40,000 de fani altadata ostili l-au aplaudat la scena deschisa. In 2005 s-a intors si pe Bernabeu pentru un meci din prima etapa…reactia: 83,000 de fani blanco s-au ridicat in picioare si au strigat in cor: “Hierrooo….Hierrooo!”. Camerele au surpins un Fernando cu ochii in lacrimi…stia ca rolul sau fusese remarcabil.