Articolul pe care il veti citi pe parcursul acestei saptamani va fi impartit in mai multe parti si cuprinde o serie de dezvaluiri spectaculoase si de detalii impresionante despre proiectul gandit de Florentino Perez la Real Madrid. Articolul ii apartine jurnalistului Dermot Corrigan, iar mai jos aveti partea a treia a acestuia.
[…]
III. Luni, 24 iulie, 2000
Pe chipul noului jucator al Realului, Luis Figo, staruie un zambet usor stresat, in timp ce tine in mana tricoul sau cu numarul 10. Cu cateva zile inainte, jucatorul pozase, pentru cotidianul Sport, in tricoul Barcelonei, pentru a nega zvonurile care spuneau ca in curand va juca la un alt club. Si totusi, iata-l aici, la Madrid, ca nou star al echipei, transformandu-se in cel mai scump transfer. In sala de trofee de pe Santiago Bernabeu, pe partea stanga, sta Alferdo Di Stefano, intr-o fotografie alaturi de capitanul nationalei Portugaliei. Este primul act public la care participa, de cand s-a intors pe Santiago Bernabeu, ca presedinte de onoare. In dreapta lui Figo se afla Florentino Perez, ajuns la 53 de ani, imbracat in costumul gri cu cravata albastra, care vor deveni iconice pentru el. Cu trei ore mai devreme, Perez depusese la Liga spaniola 10270 de milioane de pesetas, echivalentul a 55 de milioane de dolari, pe langa cei 2,7% care reprezentau taxele, facandu-i pe cei din boardul Barcelonei sa privesca neputinciosi cum cel mai bun jucator al lor se alatura marii rivale.
„E greu de cantarit cat de dureroasa a fost aceasta miscare pentru Barcelona. Nu numai ca fusese cel mai scump transfer in utlimul timp – „diez mil miliones” parea un pret inimaginalbil pentru un fotbalist la acea vreme – dar, mai mult decat atat, Figo era capitanul Barcelonei si cel mai bun fotbalist al catalanilor. Acest transfer a reprezentat un avantaj moral imens pentru Real in fata Barcelonei.” (N.V)
„ Imi revin onoarea si satisfactia de a vi-l prezenta pe Luis Figo, noul jucator al lui Real Madrid”, spune Florentino Perez. „Cu atat mai mult ma bucur ca pot face acest lucru aici, in camera trofeelor, alaturi de Alfredo Di Stefano, asa cum merita un mare fotbalist cum este Figo, unul dintre cei mai buni din lume. La acest club, cei mai mari jucatori ai lumii au fost mereu primiti cu dragoste. Tot ce vreau sa stie Luis este ca imi doresc sa dovedeasca in acest tricou, al celui mai mare club al lumii, acelasi profesionalism pe care l-a demonstrat pana acum. Sunt sigur ca toti fanii te vor iubi, asa cum noi, cei din conducere, o facem deja.” Figo nu zambeste si isi incepe discursul. „ Voi incerca sa onorez la maximum acest tricou al lui Real Madrid si sper sa fiu aici la fel de fericit pe cat am fost la Barcelona. Tot ce pot sa va promit este ca voi munci si voi incerca sa castig tot ce se poate alaturi de acest club. Va multumesc.” Cu trei saptamani mai devreme, in timpul campaniei electorale pentru presedintia clubului, Florentino Perez promisese ca il va aduce pe Luis Figo. Nimeni nu il crezuse. Presedintele in exercitiu, Lorenzo Sanz, rasese. „ Poate ca Florentino ne va anunta si ca o aduce pe Claudia Schiffer.” Interviul fotbalistului portughez in Sport calmase, aparent, lucrurile. Cu mai putin de doua luni in urma, Real Madrid castigase a doua UCL, in cei cinci ani de presedintie ai lui Sanz. Inainte de el, Real Madrid nu mai castigase trofeul de pe vremea lui Di Stefano, adica de mai bine de 30 de ani. Insa rivalul sau la postul suprem in Real Madrid aparuse dintr-o data si, pentru prima data in cinci ani controversati, presedintele fusese invins.
„ Perioada lui Sanz a fost dementa haotica, dar echipa fusese tinuta laolalta de capitanii Hierro si Raul, cei doi lideri puternici ai vestiarului. Aacest al doilea trofeu UCL venise intr-un sezon in care echipa se clasase, dupa 15 etape, pe locul 15 in La Liga. Vicente del Bosque il inlocuise pe John Toshack in mijlocul sezonului si reusise sa duca Realul pana la tiltul de campioana a continentului.” (N.V)
Era punctul culminant al unui plan care fusese tesut in ani de zile. Cu cinci ani in urma, Sanz il invinsese pe Perez cu o diferenta de doar 480 de voturi. De data aceasta, Perez s-a asigurat ca nu se va mai intampla acelasi lucru, impartindu-si timpul intre conducerea firmei sale, ACS, si pregatirea pentru noua campanie electorala. In afara de discutiile cu sustinatorii si sfatuitorii sai, Florentino vorbise cu los socios, pentru a stabili care este fotbalistul pe care acestia si-l doresc cel mai mult. Un fost jurnalist, Joaquin Maroto, a fost unul dintre confidentii sai. Renuntase la cariera in media, dupa ce Florentino il angajase la ACS ca director de comunicare. „Florentino a fost cel care a venit cu ideea ca trebuie sa il aducem pe Figo. Nu numai pentru ca aveam nevoie de un fotbalist care sa readuca valoarea clubului nostru, dar si pentru a raspandi haosul intre rivali.”
Figo era atat cel mai bun fotbalist al Europei la momentul acela, cat si emblema Barcelonei. Palymakerul jucase 172 de meciuri in La Liga pentru catalani, marcase 30 de goluri si castigase cu ei doua titluri de campion, doua Cupe ale Regelui si Cupa Cupelor. De asemenea, stralucise la Europenele din 2000. In afara faptului ca era cel mai bun, Figo incarna viziunea lui Perez de jucator potrivit pentru Real Madrid: era frumos si elegant si avea un comportament perfect atat pe teren, cat si in afara acestuia. Era exact imaginea pe care Perez voia sa o aduca pe Bernabeu. Sanz era un tip dezordonat, un nuevo rico fara clasa si cultura. Nu reprezenta spiritul de gentleman al Realului, asa cum il vedeau cei mai multi socios, fiind, in plus, un manager financiar dezastruos. La finalul mandatului sau, Real Madrid era un club aproape falimentar. Pana in acest moment, actiunile lui Perez avusese putin in comun cu fotbalul. Isi satisfacuse stagiul militar obligatoriu, absolvise la Madrid’s School of Civil Engineering, fusese profesor trei ani la aceeasi institutie, dar avea ambitia de a face mult mai mult decat atat. In 1973, la varsta de 26 de ani, devine director general la Asociatia Spaniola a Drumurilor, un inalt grup de lobby economic. Trei ani mai tarziu, mentorul sau, Juan de Arespacochaga, care devenise primarul Madridului, il angajeaza sa se ocupe de sistemul sanitar al orasului, aflat intr-o rapida dezvoltare. Perez devine cel mai tanar consilier municipal pana la acea data. In 1979, in Spania aflata in tranzitie spre democratie, tanarul de 32 de ani cunoaste o rapida ascensiune politica in partidul de dreapta al primului ministru, Adolfo Suárez, si ar fi putut face o cariera politica impresionanta, daca Partidul Socialist nu ar fi castigat alegerile din 1982.
„Adevarata vocatie a lui Florentino este politica”, spune Torres. „ El insusi a recunoscut acest lucru. A descoperit, insa repede, ca devii cu atat mai slab cu cat esti mai in centrul luminii reflectoarelor. Adevaratul Florentino este cel mai puternic atunci cand opereaza din umbra. Nu e deloc omul pe care il vede toata lumea in aparitiile publice.”Astfel, adevaratul Florentino si-a indrumat energia catre sectorul privat. In 1976, el si Farre au lansat Guia del Ocio, un ghid al vietii de noapte in Madrid, dar acesta nu era o cale pentru ei sa se imbogateasca. In 1983, a cumparat o firma mica, falimentara, de constructii, Construcciones Padrós, in schimbul unui pesetas. 17 ani mai tarziu, compania s-a transfomat intr-un conglomerat numit ACS, avand 27000 de angajati, cu o cifra de afaceri de peste jumatate de miliard de pesetas. Obtine o multime de contracte, in special pentru constructia de sosele si autostrazi, acordate de conducatorii Partidului Popular, in care Florentno avea vechi prieteni din perioada sa de activism politic.
„Succesul lui Florentino in afaceri are mult de a face cu scurta sa cariera politica, in perioada in care Spania renuntase la dictatura si se orientase spre democratie”, spune Thilo Schaffer, un jurnalist german care locuieste la Madrid si care i-a luat un interviu lui Perez in 2000, pentru revista Financial Times. „Orice mare om de afaceri in domeniul constructiilor isi doreste sa aiba prieteni influenti in politica, iar el ii avea. Este incredibil de abil si a facut cateva miscari foarte inteligente, inghitind alte companii mai mici si largind influenta ACS. La momentul in care a devenit presedintele lui Real Madrid, detinea deja una dintre cele mai mari companii de constructii din Spania.” Perez avea si o viata personala plina de succes. In 1970, a cunoscut-o pe tanara de 21 de ani, María Ángeles Sandoval, cunoscuta ca Pitina, care lucra la un raion al magazinelor Corte Ingles si care provenea tot din clasa sociala mijlocie. Cei doi s-au casatorit opt luni mai tarziu si au avut trei copii. In 2000, cei doi inca locuiau intr-o resedinta relativ modesta din Chamberi, aproape de Bernabeu, iar Pitina avea un mic atelier de croitorie in apropiere. „Intotdeauna si-a dorit sa fie presedintele lui Real Madrid”, spune Maroto. „ Dupa ce a intalnit-o pe cea care avea sa ii devina sotie, a facut-o socio Real Madrid. Avea 29 de abonamente anuale in zona Tribunei Preferencia, pentru el si pentru intreaga sa familie – frati, cumnati si cumnate, parinti, copii, nepoti. El platea toate aceste abonamente. Fiecare nou membru al familiei era, imediat, facut socio.” In campania pentru presedintie din 2000, Perez si-a folosit instinctul politic. Stia ca fanii se bucura pentru ultimele succese, dar si ca isi doreau mai mult, o reintoarcere la spiritul Realului din anii 50. I-a convins ca ii sta in putere sa il aduca pe Luis Figo, punand pariu ca, daca va esua, va plati toate cele 70000 de abonamente ale celor care erau socios. „Notiunea de senorio – cavalerism, comportament de gentleman, eleganta – asta era ceea ce dorea sa readuca pe Bernabeu.”, spune Carlin. „ Asta era visul lui, ilusion, sa creeze o echipa care sa castige tot asa cum facea echipa lui Di Stefano, Puskas si Gento, dar care, in acelasi timp, sa fascineze lumea prin frumusetea fotbalului.”
Miscarea era gandita, de asemenea, sa raneasca Barcelona. La 27 de ani, Figo era la apogeul carierei si nu se simtea suficient de apreciat de conducerea catalanilor. Relatiile pe care le avea in sistemul bancar il ajuta pe Florentio sa stranga uriasa – pe atunci – suma de bani de care avea nevoie sa plateasca clauza de reziliere a lui Figo si sa ii ofere fotbalistului un salariu mai mare decat isi permitea Barcelona. Noul presedinte blaugrana, Joan Gaspart, care promisese in campania electorala ca il va pastra pe Figo considera ca miscarea lui Perez a fost „imorala”, dar Figo declara, la scurt timp dupa transfer, ca are „constiinta curata”. „Ma consider un om care tine la cuvantul lui”, a adaugat jucatorul. „ Am stiut de la inceput ca voi merge la Real Madrid. Le cer scuze celor de la Sport, insa si ei trebuie sa inteleaga, ca sportiv profesionist nu pot sa dezvalui negocierile in care ma aflu, inainte ca ele sa se concretizeze. Imi pare rau pentru colegii mei de la Barcelona si mai ales pentru fani. Viata merge, insa, inainte, iar eu ma simt deja un madridista.” Aceasta lovitura data Barcelonei a facut, asadar, parte din planul initial al lui Florentino. In timp ce, in anii 90, Real castiga trofee, Barcelona castiga fani. „Dream teamul” lui Cruyff, cu Pepe Guardiola, Romario si Stoichkov devenise un adversar serios pentru Real Madrid in ceea ce priveste statutul de cea mai mare si mai iubita echipa a Spaniei.
In timp ce catalanii turbau de furie pentru festa care li se jucase cu Figo, fanii Realului savurau un sentiment de superioritate pe care nu il mai simtisera de cateva decenii. „In 2000, fanii nu l-au votat pe Florentino pentru a aduce ceva nou”, zice Torres. „ Florentino il adusese pe Figo cu garantia ca avea formula care avea sa distruga Barcelona – luandu-le, la inceput, fotbalistul preferat, cel mai bun din lume. A fost, asadar, o mare lovitura politica, nu una sportiva, neaparat. Nu a spus niciodata ca vrea ca Realul condus de el sa joace intr-un anume fel, nu a spus ca va face ceva in legatura cu cantera sau ca va avea o anumita politica de transferuri. A actionat exact ca un politician si a avut un plan politic, acela de a-si anihila adversarul.”
[va urma…]
Despre autor
