Articolul pe care il veti citi pe parcursul acestei saptamani va fi impartit in mai multe parti si cuprinde o serie de dezvaluiri spectaculoase si de detalii impresionante despre proiectul gandit de Florentino Perez la Real Madrid. Articolul ii apartine jurnalistului Dermot Corrigan, iar mai jos aveti penultima parte a acestuia.
V. Joi, 24 ianuarie 2013
„Dupa incidentele serioase petrcute ieri, am hotarat sa incalc regula de a nu vorbi despre chestiunile interne ale clubului”, spune Florentino Perez, elegant, ca de obicei, in costumul gri, camasa bleu si cravata albastra. Se afla in zona VIP a stadionului Santiago Bernabeu, in fata unui poster imens alb- negru, cu stadionul din anii 50. Articolul de fond din Marca sustinea ca, in ziua anterioara, Perez se intalnise cu José Ángel Sánchez, Iker Casillas si Sergio Ramos, la sediul ACS, in biroul sau care are vedere spre cele patru turnuri construite cu ani in urma si care purtau numele celor patru fotbalisti din prima sa generatie de galactici. Madridul se afla la 15 puncte in spatele Barcelonei in campionat, iar los blancos se pregatesc pentru infruntarea cu catalanii din dubla mansa a Cupei Regelui si de lupta cu Manchester United in optimile UCL. La acea intalnire, care s-a desfasurat in jurul mesei de pranz, se spune ca s-a discutat despre bonusurile pentru castigarea trofeelor la finalul sezonului competitional si nu era nimic ciudat in asta, deoarece aceasta este perioada cand au loc astfel de conversatii. Se zice ca partile s-au inteles pentru suma de 11,4 milioane de euro, conform jurnalistilor Carlos Carpio si Miguel Serrano. Apoi, a venit surpriza: cei doi capitani i-au dat presedintelui un ultimatum: daca Jose Mourinho va ramane antrenorul echipei in sezonul urmator, multi fotbalisti din lot iau in calcul posibilitatea de a parasi clubul. „Capitanii i-au spus lui Perez ca nu e vorba doar de cativa jucatori nemultumiti ca nu prind primul 11”, se spune „ci era vorba despre piese importante, despre titulari, care nu ar duce deloc lipsa de oferte, daca Real ar fi de acord sa le dea drumul. Nu au dat nume; nici nu era nevoie.”
Orice fan care avea cat de cat informatii despre club, stia ca Mourinho nu se mai afla in gratiile unora dintre jucatorii Realului. Capitanul echipei, Iker Casillas, dublu campion european, campion mondial si de trei ori castigator al UCL, fusese lasat afara din prima echipa de luna trecuta. Si Ramos facuse tusa cateva meciuri, la fel ca si alti jucatori-cheie, ca Ozil, Benzema, Marcelo sau Higuain, despre care se auzea ca nu s-ar mai intelege cu managerul portughez. Dupa etapa trecuta, o cearta destul de aprinsa din vestiar, intre Jose si Ronaldo, ajunsese rapid pe primele pagini ale ziarelor de sport. „Este complet fals ca la pranzul pe care l-am luat cu capitanii echipei acestia mi-au dat un ultimatum”, spune Perez, apoi trece la atacul jurnalisilor, chestionandu-i asupra rolului lor: „ Exista limite morale asupra a ceea ce se poate publica sau nu”. Replica aduce zambete crispate pe fetele unora dintre cei prezenti in sala de presa. In general, Marca a sustinut clubul si pe presedintele acestuia, din 1938, anul infiintarii publicatiei. Fiind cel mai mare cotidian sportiv al Spaniei, jucase un rol important in demisia, in 2009, a lui Ramon Calderon si in revenirea lui Perez la Real Madrid. „In Anglia se crede ca Marca este, de fapt, purtatorul de cuvant al lui Florentino”, spune Lowe „dar nu e in totalitate adevarat. E clar ca media joaca un rol important in felul in care Perez isi exercita influenta, in sensul in care prin aparitiile sale protejeaza mereu clubul, in momentul in care presimte o amenintare.”
De la inceputul celui de-al doilea mandat al sau, Florentino si-a creat imaginea singurului om capabil sa opreasca hegemonia Barcelonei, care facuse tripla in 2009. Mai mult, Xavi, Iniesta si stilul tiki-taka era, acum imaginea echipei nationale, incoronate regina Europei. Ascensiunea Barcelonei in fotbal a venit intr-o perioada in care spiritul nationalist catalan a inceput sa se afirme puternic si pe canalele politice, prima data dupa cateva decenii, iar antrenorul catalanilor, Pep Guardiola, era o voce importanta a celor care sustineau independenta acestei provincii. Premierul Mariano Rajoy nici nu voia sa auda despre asa ceva. Probabil cel mai suparator dintre toate este ca Barcelona reusise sa invinga Realul acasa, pe Bernabeu, cu un insuportabil 6-2, in mai 2009; Madridul nu mai luase sase goluri acasa din 1931.
„In aprilie, Rajoy a scurtat o conferinta de presa, scuzandu-se ca trebuiesa ajunga acasa, pentru a urmari semifinala lui Real Madrid contra celor de la Man City, din semifinalele UCL” (N.V)
„Era clar ca Guardiola, ca lider, ca persoana carismatica, era o mare durere de cap pentru Real”, spune Torres. „El reusise sa mute axul fotbalului spaniol, din Madrid catre Catalunia, pentru prima data in istorie. Sa piarda locul acesta privilegiat a fost un soc pentru cei care credeau ca sunt nu numai stapanii Spaniei, ci ai ai lumii.” Pentru a restabili ordinea pe care o considera normala, Florentino Perez cheltuieste imediat aproape 250 de milioane de euro si cumpara fotbalisti ca Xabi Alonso, Karim Benzema, Kaka si Ronaldo, al carui transfer de la Man United il face cel mai scump fotbalist cumparat vreodata. Impreuna, au resit sa stranga 96 de puncte in campionat, insa au fost depasiti de Barcelona care stabileste recordul de puncte cu care se castigae La Liga pana in acel moment, devenind campioana cu 99 de puncte. In acealsi sezon, 2009-2010, Real Madrid spera sa castige trofeul UCL acasa, caci finala era programata pe Bernabeu, insa sperantele fanilor se naruie cand echipa este eliminata, din nou, in optimi, de Lyon. Cu groaza ca Barcelona se va incorona regina Europei chiar la ei acasa, ei rasufla usurati cand Interul lui Mourinho ii elimina pe rivalii spanioli in semifinalele competitiei. Inter a castigat trofeul pe Bernabeu, iar The Special One a ramas in capitala pentru a discuta si a finaliza contractul cu Perez, prin care devenea noul manager al Realului. Mourinho nu practica fotbalul entuziast pe care il asteptau los socios, dar era un invingator, iar Madridul avea nevoie mai mult ca oricand sa reinceapa sa castige.
„ Higuain a ratat o ocazie imensa, singur cu poarta; cu golul lui, ne-am fi calificat. Unii se intreaba si acum cum ar fi stat lucrurile, daca nu rata sutul acela” (N.V)
„Vi-l puteti imagina pe Florentino, inradacinat in mitul Madridului copilariei sale, sa vada laurii pe care si-i dorea pentru Real pe fruntea Barcelonei?”, spune Carlin. „Cred ca senzatia asta il innebunea si, din acest motiv,mai cred ca aducerea lui Mourinho a fost un act de disperare.” In primul Clasico al lui Mourinho, Real Madrid a fost zdrobita cu 5-0 pe Camp Nou, in noiembrie 2010. Managerul a folosit aceasta umilinta pentru a-si mari puterea in club, pretinzand ca, pentru a-l invinge pe Guardiola, are nevoie de putere absoluta. Florentino este de acord cu el si il concediaza pe dorectorul sportiv Jorge Valdano, care se considera un simbol al Realului din trecut.
Luna aprilie a lui 2011 a adus o inflatie de intalniri intre cele doua rivale – patru meciuri in 18 zile. Real castiga finala Cupei Regelui, cu un gol marcat de Ronaldo cu capul, in prelungiri, asigurandu-i lui Florentino primul trofeu de la reintoarcerea la club, cu doi ani inainte. In campionat, un rezultat de 1-1 nu i-a impiedicat pe catalani sa cucereasca din nou titlul de campioni. Golul superb al lui Messi din semifinalele UCL, de pe Bernabeu, ii califica pe catalani in finala, dupa un meci in care Mourinho a vazut un complot impotriva sa si impotriva clubului. Cei mai multi din Spania si din afara au considerat aceasta teorie a conspiratiei un nonsens. Insa in public, cei mai multi dintre oamenii importanti la Madrid au acceptat stilul ultraagresiv al portughezului. Perez nu a luat pozitie nici dupa ce, intr-un Clasico, Mou i-a bagat degetul in ochi asistentului, pe atunci, Tito Vilanova, iar in toamna, un banner imens se putea vedea in tribunele de pe Bernabeu: „Mou, degetul tau ne arata drumul.”
„Ca fan al Realului, am fost socat si rusinat si multi dintre noi nu am inteles cum de Mourinho nu a fost concediat pe loc. Insa regimul de teroare al portughezului a fost o perioada stranie, in timp ce Perez isi consolida puterea.” (N.V)
„Singurul lucru care nu ii place lui Florentino la Mourinho este stilul de fotbal pe care il practica”, spune Torres. „ Insa, in rest, ii place absolut totul la omul Mourinho, ceea ce e mai important decat fotbalul. Ii place felul in care se ocupa de echipa, il place ca om, ca propagandist, ca om de comunicare – iubeste aceste lucruri la el. Ceea ce vor los socios – si Florentino stie asta- este ca Realul sa castige.” Real Madrid castiga campionatul Spaniei in 2012, cu record de puncte (100) si cu record de goluri (121). De asemenea, reuseste sa invinga Barcelona. Guardiola demisioneaza, spunand ca a obosit. Intre timp, Mourinho semneaza un nou contract cu Real Madrid, intarindu-si pozitia in cadrul clubului. Perez isi vazuse contraatacul implinit. A fost ca un deget in ochii celor care visau la stilul creativ si stralucitor de tipul Di Stefano sau Zidane, insa era stilul castigator. Si acum era pregatit pentru mai mult. La inceputul celui de-al doilea madat la Real, omul de afaceri din Perez s-a vazut obligat sa se adapteze unor circumstante dificile. Avantul in constructii in Spania, la a carei inflatie ajutase si ACS, se darama, pe fondul crizei ecnomice. Multi dintre liderii politici erau acuzati sau urmariti in procese de coruptie. Perez ramane departe de orice fel de probleme legale, dar este nevoit sa diversifice profilul firmei sale. In afara granitelor, s-a concentrat pe proiecte internationale, iar in Spania s-a orientat catre domeniul de servicii, mai ales inceea ce priveste gestionarea deseurilor sau mentenanta autostrazilor.
In viata personala, a suferit, de asemenea, o durere. Pitina moare de cancer in martie 2012, la varsta de 62 de ani. Multi dintre oamenii reprezentativi ai Spaniei din politica, guvern si mediul de afaceri asista la funeraliile celei care fusese un punct de sprijin in intreaga viata a lui Florentino.
Vestiarul lui Real Madrid era inca un bastion al vechilor traditii si valori. Casillas crescuse in spiritul vechiului senorio. Nemultumit de puterea tot mai mare pe care o castiga in club superagentul portughez Jorge Medes si suparat pe faptul ca se semneaza cu tot mai multi jucatori de-ai lui – Pepe, Ricardo Carvalho, Fábio Coentrão, Ángel Di María si Marcelo, pe langa Ronaldo – capitanul il infrunta pe Mourinho, pastrand legaturi de prietenie cu colegii sai din nationala Spaniei care jucau la Barcelona. Pana in toamna lui 2012, fanii, jucatorii si specialistii erau impartiti in doua tabere. Una dintre ele ii avea in frunte pe Perez si pe Mourinho. Cealalta era condusa de capitanul si de vice-capitanul Casillas si Ramos. Echipa avea rezultate slabe, pierzand in deplasare cu Getafe si cu Sevilla. Un singur punct de lumina – egalul, 2-2, de pe Camp Nou. Marca luase deja o atitudine fatisa impotriva lui Mourinho. In septembrie, editorul-sef Roberto Palomar scrie ca antrenorul portughez este genul „loveste si fugi”. In decembrie, un tanar reporter radio de la Marca, Anton Meana, a fost aspru criticat de antrenor si de asisitentii sai. Se spune ca Mourinho i-ar fi spus jurnalistului care avea o sursa de informatii in vestiar ca „ in fotbal, eu si secunzii mei suntem in top, pe cand, in jurnalism, tu esti de rahat.”
Toate aceste circumstante explica de ce jurnalistii prezenti la conferinta de presa convocata de Perez in ianuarie 2013 au considerat atacul acestuia asupra Marca mai degraba amuzant.
„Inteleg ca plecarea cuiva de la club, presedintele sau antrenorul, ar fi pe placul cuiva”, continua Perez, „insa sa utilizeze minciuni pentru a obtine asa ceva nu mi se pare etic. Sunt aici ca sa afirm tare si clar: ceea ce s-a publicat este o minciuna.” Editorul Marca, Oscar Campillo, ramane insa ferm pe pozitie si publica mesaje-text, presupuse de la fotbalisti, care ii confirma concluziile. Ramos si Casillas nu ies in presa cu niciun fel de declaratii, insa clubul emite un comunicat in numele lor: „ Respingem cu tarie folosirea numelor noastre si ale oricaror colegi de-ai nostri in incercarea de a sustine niste afirmatii pe care le consideram false. Dorim sa ne aratam sustinerea fata de antrenorul nostru, Jose Mourinho, fata de care avem maximum de respect.” Declaratia nu pare credibila, insa nimeni nu poate sti cu adevarat cat este realitate si cat speculatie. „Ai impresia ca stii cum stau lucrurile”, spune Lowe, „insa, apoi, mintea o ia inainte si creeaza tot felul de scenarii machiavelice.” In mijlocul furtunii, Real Madrid reuseste sa elimine din Cupa Regelui pe Barcelona, al carei antrenor, Tito Vilanova, nu poate participa la meci, deoarece se afla in New York, pentru un tratament al bolii de care suferea. Cu toate astea, Barcelona castiga campionatul, egaland recordul de 100 de puncte al Madridului din sezonul trecut. Borussia Dortmund elimina Realul in semifinalele UCL, lasandu-l fara reactie pe Mourinho, cu un 4-1 in meciul tur. Echipa reuseste, de asemenea contraperformanta de a pierde finala Cupei Regelui acasa, pe Bernabeu, in fata lui Atletico Madrid. Inaintea acelei partide, Atletico stransese 14 ani fara victorie impotriva los blancos, insa echipa lui Simeone ii face de ras pe vecinii mai bogati, castigand in prelungiri, cu 2-1.
Trei zile mai tarziu, Mourinho paraseste Realul, printr-un acord mutual cu presedintele, incheind cu esecuri cei trei ani petrecuti in capitala Spaniei. Perez ramane fara sa isi fi putut duce la capat planul de detronare a Barcelonei si, mai mult, preocupat de fisurile care aparusera in propriul club.
[va urma…]
Despre autor
