Istoria lui Real Madrid in cateva randuri

Browse By

O mica parte din istoria lui Real Madrid

O mica parte din istoria lui Real Madrid

Toate basmele copilariei incep cu „A fost odata ca niciodata…”. Aproape toate. Sunt unele care ne bucura sufletele pana tarziu, in zilele batranetii, iar unele dintre ele au certificat de nastere. Va propun o astfel de zi: 6 martie 1902. Si basmul acesta nu incepe „peste sapte mari si sapte tari”, ci in Madridul inceputului de secol al XX-lea. Insa, la fel ca toate povestile, si aceasta are eroi si zmei, probe de trecut si momente de glorie. Frumusetea e ca ca povestea nu se termina, ci se continua la nesfarsit, iar ea este spusa, mereu, de la inceput, si pentru copiii care ii traiesc eternitatea, si pentru cei care au descoperit-o intr-un moment de glorie sau de cumpana. Iar uneori povestea este spusa de copii parintilor si nu invers, cum se intampla de obicei. Daca e cel mai frumos basm din lume, e discutabil, caci oamenii tin la miturile lor si tind sa si le apere cu inima mai mult decat cu datele concrete. Insa in asta sta frumusetea. Sa incepem sa depanam, fara sa avem pretentia ca vom acoperi tot ce s-a intamplat; pana la urma, farmecul spunerii sta in cuvintele povestitorului si in urechea celui care asculta…

Era, asadar, odata ca niciodata, un grup de prieteni care jucau fotbal in Madrid. Si s-au hotarat sa fie un grup, cu nume, cu emblema si cu ehipament, asa cum faceau de cativa ani englezii de peste Canal, unde cativa dintre sportivii nostri absolvisera Cambridge si Oxford. Fotografia lor, din 1905, ar starni, cu siguranta, zambetele copiilor care imita azi coafura si sutul fotbalistului preferat. Mustati serioase, pieptanaturi demodate si figuri ferme, echipament cu maneca lunga si minge maro, cu siret, fara indoiala grea si fara efectul lui Jabulani, de exemplu. E prima fotografie din albumul de familie Real Madrid, prima dintr-o serie lunga, in care au evoluat moda, privirile, figurile si calitatea imaginii; daca vreti, e fotografia de sertar, a stramosilor eroilor de azi, pentru care tremuram in semifinale de UCL sau in meciuri de Liga. Si, ca in orice poveste, exista si un rege, Alfonso al XIII-lea, cel care, in 1920, a dat numele celui mai glorios club de fotbal din lume: Real Madrid.

Apoi, dupa marele razboi mondial, in 1945, incepe sa se construiasca marea istorie a Realului, iar ea poarta un nume, indiferent cati ani au trecut de atunci si cati vor mai trece: Santiago Bernabeu Yeste a fost, pentru Real Madrid, parinte si prieten, ajutor si emblema, inspiratie si vizionar. Incetul cu incetul (caci nu vrem sa va plictisim cu date si nume multe), se construiesc pilonii clubului: stadionul, cantera, care azi se cheama La Fabrica si mai ales istoria. Caci istoria se construieste cu oamenii si pentru ei, chiar daca in vitrina raman doar trofeele si statisticile. Real Madrid este unul dintre cluburile initiatoare ale proiectului care este cunoscut azi ca UEFA Champions League; castiga competitia de cinci ori consecutiv, apoi, peste cativa ani, a sasea oara. Duce batalii multe, si grele si mai putin grele, in campionatul intern, pe care il castiga de nenumarate ori (de 32 de ori, pana acum, ca sa fim exacti, insa v-am spus ca povestea nu are sfarsit si cine stie…).

Mai mult decat toate, insa, la Real Madrid se nasc legende; jucatorii care imbraca acest tricou preiau, parca, de la Santiago Bernabeu, cateva dintre insusirile care vor deveni emblema clubului: curaj, agresivitate, spirit de lupta si mandrie. Iar legenda Realului se sprijina azi pe nume imense si dragi sufletului oricarui suporter: Alfredo Di Stefano, Puskas, Gento, Santillana, Butragueno, Hugo Sanchez, Pirri, Juanito Maravilla, Raul, Hierro, Sanchis si multi altii, care au ridicat in picioare 80000 de oameni de atat de multe ori… e imposibil sa nu omiti multe dintre aceste nume, insa ele se regasesc toate in strigatul de lupta al tribunelor, in „Hala Madrid!”, „Asi, asi, gana el Madrid!”, „Hasta el final, vamos Real” si mai ales in rugaciunea din fiecare minut 7 de pe Bernabeu: „Illa, illa, illa, Juanito maravilla!”.

Iar cei care iubesc Realul se numesc los blancos sau los merengues (albii), dupa culoarea echipamentului lor, culoare regala si eterna. Iar rivalii lor, din respect, i-au numit „Los vikingos”, tocmai pentru forta si determinarea de care au dat mereu dovada. Iar daca ne gandim ca aceia care i-au numit astfel sunt fanii lui Liverpool, nu e putin lucru…
Si pentru ca fiecare poveste are un moment in care eroul este rasplatit pentru vitejia sa, pentru intelepciune si pentru istetime, in 2002, Real Madrid primeste trofeul celui mai bun club al secolului pe care il incepusera, cu 100 de ani in urma, niste baieti cu mustata si cu tricouri haioase.

Intre timp, au fost lupte castigate, multe, lupte pierdute, nu putine, victorii dulci si lacrimi de amaraciune, speranta, frustrare, La Septima, La Octava, La Novena si speranta in La Decima. Au venit si au plecat antrenori, asa cum vor mai veni si vor mai pleca, fiecare generatie si-a avut idolii, fara a-i uita sau a-i exclude pe cei dinainte, astfel incat tatii care erau entuziasmati de driblingul lui Buitre sunt fascinati acum de suturile lui Ronaldo.

Cum se termina povestea? E simplu, nu se termina. V-am spus ca nu exista niciun „Si-am incalecat pe-o sa…” Povestea se desfasoara mereu, in momentul in care scriu aceste randuri, in weekendul viitor, in care jucam cu Malaga, martea viitoare in UCL, in finala Cupei si la anul, si anul viitor, si celalalt. E cea mai frumoasa poveste cu balonul rotund, pentru noi, cei care iubim Real Madrid si singura care ne strange pe toti, la fiecare meci, din toate colturile lumii, comentand jocul, jucatorii, antrenorii, fazele, golurile, arbitrajul, galeria…..fara sa uitam o clipa ca ne leaga aceeasi iubire si aceeasi credinta : JUNTOS GANAMOS SIEMPRE!

Multumim, Daniela Pitigoi pentru aceste randuri

Left Menu Icon
Real Madrid Romania