Hai, ca va simt foarte tristi, zic sa incepem cu un banc.
Intr-un bar, un domn vede o domnisoara teribil de frumoasa, se duce la ea si o intreaba direct :
-Domnisoara, daca va ofer 1 milion de dolari, sunteti dispusa sa va petreceti noaptea cu mine?
-Mmda, zise domnisoara, as face-o
-Dar daca va ofer 100 Euro?
-Cum iti permiti, magarule? Ce sunt eu, prostituata?
-Asta am stabilit deja, acum doar negociam pretul
Asadar, Mbappe nu mai vine, deja e oficial. Sincer sa fim, cred ca multi banuiau ca nu mai vine, inca din ianuarie.
Eu, personal, am avut un mare semn de intrebare in ianuarie, atunci cand deja putea sa semneze, ma mira faptul ca nu semna. Dupa comportamentul sau din vara trecuta, cand parea decis 100% sa semneze si mai ales dupa declaratia Emirului in care acesta a fost foarte clar privind felul in care ii vede el pe jucatorii lui PSG ( ca pe niste cai, boi, vaci, oi, ce vreti voi), eram sigur ca va veni.
Asa cum am scris atunci, Mbappe chiar imi parea un viitor idol al Madridului, parea material de Erou din ala legendar. Am mai spus-o, stiu ca e greu ca oamenii sa ne creada, dar nu pentru ca ar fi venit la Madrid l-as fi considerat Erou, ci pentru ca ar fi aratat lumii ca Emirul poate fi refuzat, banii pot fi pe locul 2 in lumea de azi si ca mai exista oameni care sa puna visele deasupra banilor.
Semnul de intrebare din ianuarie era cumva blurat de faptul ca tocmai cazuseram cu Echipa Stat in optimile UCL, ma gandeam ca Mbappe, caracter fiind, nu vrea sa semneze cu noi inainte de acea dubla, ca sa nu fie nesimtit si sa nu fie acuzat de Echipa Stat ca nu isi apara corect sansele. Dupa ce i-am scos, am zis ca acum semneaza sigur. Nu a semnat, si semnul de intrebare a iesit mai clar la lumina.
Deja lunile treceau, iar el tot declara ca nu a semnat nimic, spre bulversarea mea totala. Deja eram din ce in ce mai temator ca nu vine, in ciuda asigurarilor tuturor ca va veni. De ce nu semna?! O alta pala de optimism auto-indus parea sa vina din directia “nu vrea sa fie fluierat la meciurile pe care le mai are de jucat la aia”. Era o auto-amagire destul de fada, ceva nu se lega deloc.
Iar in ultima saptamana, totul a fost clar pentru mine, eram convins ca nu va mai veni, as fi vrut sa scriu acest articol inca de ieri, dar reactiile voastre dupa un post pe FB mi-au aratat cat de mult voi suferiti pe tema asta si nu am vrut sa fiu insensibil. Dar acum, la rece, era absolut clar ca nu mai vine si ca mai ales comportamentul sau din ultima saptamana a fost o incununare a comportamentului de 6 luni incoace. Omul a frizat Eroismul, aproape ca a zgariat Eroismul si a cazut din asta direct in galeata cu ingrasamant.
Sincer, cum scriam anul trecut, cand nu a fost lasat sa plece de la PSG, l-as fi inteles pe baiat daca nu rezista. Chiar l-as fi inteles. Presiunile pe el au fost foarte mari. E o vorba care spune asa : “daca ai construit un pod si trece o pisica peste el si podul rezista, nu inseamna ca podul e trainic. Se vede daca podul e trainic daca rezista cand trece trenul pe el, nu o pisica”
Mbappe nu are educatia, morala, valorile alea trainice ca sa il faca sa reziste la presiunea de nivel tren. El e doar un fotbalist ce a plecat din saracie, a ajuns la un nivel ametitor si a clacat (moral). Cand esti sarac, iti permiti sa ai vise, idealuri, dorinte, mai si plusezi si spui ca ai face orice pentru ele. Culmea e ca daca ajungi bogat SI NU AI VALORILE POTRIVITE, ajungi sa respingi toate idealurile tale de copil pentru a te scalda intr-o mizerie banoasa.
Am mai spus-o si la plecarea lui Ramos, nu va ganditi ca nu inteleg ce inseamna banii. Si eu lucrez pe bani si imi doresc bani. Pot sa inteleg intotdeauna un om care pleaca de la un salariu de 1000 Euro la unul de 4000 Euro. E clar ca acea crestere ii schimba viata.
Nu inteleg oamenii care au 100 milioane Euro deja in cont si care pot sa semneze un contract cu echipa la care visau cand erau copii si sa mai castige alte sute de milioane in urmatorii 4-5 ani, dar sa refuzi asta pentru ca iti ofera altcineva mai multe sute de milioane. Culmea, acel altcineva ti-a aratat si ti-a si demonstrat ca te considera o marfa pe care daca o platesti CAT trebuie, faci ce ti se cere. Sincer, nu inteleg ce poti sa faci in viata asta cu 500 milioane de Euro si nu poti sa faci cu 400 milioane Euro? E ceva ce ai dori sa cumperi si spui ” Bai, nu am decat 400 milioane de Euro, daca aveam 500 imi faceam si eu bucuria asta de a cumpara X”?
Azi am vazut un film in care o scriitoare care se vedea (si era) foarte desteapta, suferea de drama de a nu fi devenit o scriitoare intelectuala, care sa fie apreciata pentru tratatele antropologice/istorice pe care visa sa le scrie si era dezamagita si ofuscata de faptul ca e o scriitoare de succes…la mase. Scria romane siropoase, cu sex, cu dragoste, cu sirop, cu astea, pentru vulg. Si ei ii era rusine de asta.
Mi-am dat seama ca e ceva aici. Asa e natura umana, cel putin in cazurile cu pretentii. Noi toti ne dorim, atunci cand nu avem ce manca, sa facem ceva care sa ne puna paine pe masa. E normal, e natural, nu e nimic de acuzat aici.
DAR dupa un timp, daca devenim mai buni la ceea ce facem, mai ales daca devenim atat de buni incat sa avem credinta ca putem accesa un nivel superior, noi, oamenii, VREM sa accesam acel nivel superior. E pe Piramida lui Maslow, foarte putini oameni raman pe nivelul 1 si 2 ( nevoia de siguranta, de hrana, de haine, etc). Oamenii normali tind sa isi doreasca mai mult de la viata, iar nivelul la care cei mai multi oameni tind este macar Nivelul 4 – Nevoia de Recunoastere, de respect.
Mbappe pare exceptia de la regula. El vrea 500 milioane, nu e destul 400 milioane plus visul, plus Eroul, plus Exemplul ( de a fi cel care arata ca Omul nu e Vaca/Bou/Cal, intr-un cuvant Marfa). Matematic, ce am scris mai sus se scrie asa :
500 milioane > 400 milioane + Vis + Erou + Exemplu daca si numai daca Vis+Erou+Exemplu < 100 milioane. Iar la Kylian se verifica, pentru ca omul tocmai ne-a demonstrat ca la el Vis+Erou+Exemplu = 0
Faza cu filmul de azi m-a mai dus cu gandul la ceva, pare ca si asta se leaga cu Mbappe. M-a dus cu gandul al poezia noastra celebra, Luceafarul. Nu de alta, dar cand eram la admitere visam comentariile despre Luceafarul si inca tin minte ca o tema fundamentala a acestei poezii era incompatibilitatea iubirii intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite, mai ales cand una din ele este atat de sus, iar cealata e … Catalina.
Si aici am avut aceleasi roluri.
Una din parti, Catalina, parea ca aspira la un drum ascendent, parea ca doreste sa URCE, si pentru asta stia ca trebuie sa ceara celeilalte parti SA COBOARE. Desi istoric,valoric,moral, partea stelara stia ca Lutul e lut (din 2017 stia), a fost totusi atras de “preafrumoasa fata” (pentru ca, sa nu fim ipocriti, Catalina E cel mai bun fotbalist din lume, fara discutie) si nu numai ca a acceptat SA COBOARE la nivelul Lutului ( apropos de cate concesii am facut), dar chiar a curtat-o serios pe Catalina.
Intre timp, Catalina a lucrat la nivel local, de Lut cu Lut, cu Catalin si a ales sa isi traiasca in continuare viata pe Pamant, refuzand Astralul.
Poate vi se pare exagerata analogia, poate vi se pare ca eu sunt arogant sa atribui rolurile astea, dar credeti-ma ca nu e asa. Real Madrid chiar e la o distanta stelara fata de Kylian, de Emir, de mocirla cluburilor de carton si a oamenilor care se potrivesc DE MINUNE la aceste cluburi.
Si pentru ca am inceput cu o gluma Rated R, o sa termin in aceeasi nota, ca daca tot ne-am scaldat in noroi un an, hai sa defulam azi tot 🙂
Eu am crescut in anii 80. Nu aveam Youtube, I umor si Stand Up Comedy. Ne distram si noi cum puteam. Una din distractiile fabuloase de atunci era rastalmacirea poeziilor din literatura romana. Erau pocite toate poeziile celebre, inlocuind versurile obisnuite cu mascari. Cu injuraturi, cu cuvinte porcoase. Ce sa facem, atat puteam si noi.
Luceafarul fiind Luceafarul, vorba aia, nu putea scapa si era si el prelucrat. Am invatat-o si eu, normal, mai bine chiar decat pe original.
Si acum realizez ca variantele astea prelucrate erau mai in asentimentul poporului. Nu stiam noi prea multe despre “inaccesibilitatea geniului care ramane in istorie, dar care sufera in prezent”, noi rezonam mai bine cu “ce nesimtita a fost Catalina”. Spuneti ce vreti, dar in subconstientul colectiv romanesc, morala e clara. Poate nu o respectam noi, dar o recunoastem 🙂 STIM ce e corect si ce nu, indiferent daca FACEM ce e corect sau nu.
Iar ce imi placea SI mie pe vremea aia era finalul prelucrat al poemului, care respecta morala subconstienta si care stia ca Catalina nu fusese ok si trebuia pedepsita cumva . Finalul suna asa (era la faza in care Catalina, in nesimtirea ei, ii cerea Luceafarului sa Coboare din nou, dar de data asta sa ii lumineze relatia cu Catalin) :
“El o privea siret si dur/
Ca un fachir pe ace/
Mai du-te, fa, in………/
Si lasa-ma in pace”
Asta daca mai vrea Catalina vreodata sa joace la Madrid!
Despre autor
