Am citit undeva, de curand, o povestioara interesanta despre Ion Bratianu, care este in opinia mea, cea mai nedreptatita personalitate a romanilor, dintotdeauna.
Cred ca acest om a facut mai multe decat oricare altul pentru tara noastra si cred ca nici 1% din romanii de azi nu stiu cat de multe ii datoram.
Asadar, la acest mare om vine un tanar liberal si ii marturiseste admiratia pe care o are fata de el, spunandu-i, totodata, ca isi doreste cu ardoare sa faca si el (tanarul) pentru tara tot atat de multe lucruri cate facuse si Bratianu. Acesta se uita la el zambind si ii spune : „Trebuie sa te mai ajute si imprejurarile”
M-am tot gandit la asta, mi se pare ca intr-adevar e adevarata zicala aceea ca la vremuri grele se nasc oameni mari, iar la vremuri usoare se nasc oameni mici. Paradoxal, daca vrei sa fii erou, trebuie sa iti doresti ca lucrurile sa mearga prost, sa ai ocazia sa salvezi ceva ? Bratianu a trait niste timpuri negre, dar la final a ramas in istorie tocmai datorita contributiei sale la evenimentele cele mai … bune ( sa spunem) din istorie.
Si cum e clar ca daca va scriu aici lucrurile astea, ele au legatura si cu ceva de la Real Madrid, ma gandesc pe care cale sa purced, caci sunt 2 care pleaca din acest punct.
Una e Mbappe, nu o sa o iau pe acest drum pentru ca inca nu sunt lamurit cu ce vrea baiatul. Dar pot sa spun deja, inainte de a afla daca vine sau nu, ca entuziasmul si admiratia cu care il priveam, PENTRU CE PUTEA SA DEVINA incep sa se diminueze considerabil, vazand comportamentul sau de cateva luni. Oricum, duminica seara revin cu un articol doar pentru el, indiferent ce ne va anunta in weekend 🙂
Dar nu o sa discut acum despre asta, ci la momentul deciziei sale finale.
Legatura pe care o vad cu echipa noastra e facuta de atat de des pomenitul noroc de care avem noi parte.
Va invit sa cititi ( chiar daca o veti face cu o lamaie langa voi) articolul acesta Editorial Tudor Samuilă: Norocul chior al Realului (gsp.ro) Va asigur ca va veti enerva, dar e important sa vedeti si cum gandesc „ceilalti”.
Daca e sa fim cinstiti cu noi insine, vom agrea ca omul are, pe alocuri, dreptate.
- E adevarat ca multi dintre noi, chiar si dintre noi, fanii Realului, am considerat ca toate cele 3 oponente intalnite in eliminatorii erau favorite in fata noastra. Procentajele difereau putin, dar majoritatea erau convinsi ca ne vor elimina PSG sau Chelsea sau – mai ales – City.
2. De asemenea, ce mai e adevarat din ce scrie ziaristul de mai sus e ca daca analizezi cifrele, toate cele 3 oponente au argumente pentru care – daca fotbalul ar fi matematica- ar putea spune ca meritau calificarea. Pana la urma, nici nu e nevoie de cifre, e suficient sa va ganditi fiecare ce gandeati in timpul respectivelor meciuri. Pentru cativa dintre noi e mai usor, ca noi si scriam pe whatsapp si daca recitim acum acele comentarii vom fi nevoiti sa recunoastem – oricat de infiorator ni se va parea- ca gandeam la fel ca Samuila.
3. E adevarat si preambulul editorialului sau, noi, fanii Realului simtim despre el exact asa cum zice el ca vom 🙂
Singurul lucru cu care nu are dreptate omul e…concluzia. E destul de greu, dar omul a construit o argumentare corecta, a folosit premisele corecte, dar a ajuns la o concluzie gresita.
Personal, nu cred ca a gresit din prostie, ci din ura. Cred ca sentimentele sale anti-Madrid au fost cele care l-au orbit si a ajuns la concluzia asta nefericita, pentru ca altfel omul mi se pare conectat la ideea de fotbal, gestionarea momentelor, istorie, atitudine de invingator, moral si toate celelalte care dau grandoare unei echipe mari. Nu de alta, dar stiu ca e unul din admiratorii Generatiei de Aur a Romaniei pe care o lauda pentru toate acestea, desi daca ar scoate aceleasi cifre pe care le-a scos in evaluarea de mai sus ar vedea ca Romania a castigat toate acele meciuri cu cifre (cred) mai proaste decat cele ale Realului. Dar acolo emotiile erau…inverse ? Acolo „norocul” era inspiratie, determinare, never give up atitude, eroism (in aparare). Aici e „noroc chior”
Revenind, inca de la primul meci din faza eliminatorie ni s-a spus ca am avut noroc cu PSG. Nu gasesc o definitie unanim acceptata a norocului, e clar ca pentru fiecare din noi inseamna altceva. Dar e adevarat, si noi am crezut la momentul respectiv, fara a face o analiza exhaustiva, ca am cam avut noroc cu PSG. Mai exact, momentul in care Donnaruma a gafat cum a gafat poate fi considerat noroc. Adica ne-au ajutat imprejurarile. Important e ce faci cand te ajuta imprejurarile, asta te defineste ca om, iar in cazul nostru, ca echipa. Pentru ca odata ce imprejurarile devin favorabile depinde NUMAI de tine, de calificarea ta, de atitudinea ta, de valorile tale (indraznesc sa spun) ce faci la acel moment. Iar REACTIA TA e cea care determina daca vei deveni erou sau daca vei fi un pierzator consolat (atat de tine, cat si de ceilalti) de gandul ca „ceilalti au noroc”.
Din punctul meu de vedere, imprejurarile favorabile apar in orice meci echilibrat, ca acestea, iar cand diferenta intre cei doi adversari e atat de mica este esential sa le exploatezi . Asta nu e noroc!
Daca PSG a avut de atatea ori ocazia sa ne ucida (si la Paris si la Madrid) si nu a facut-o, nu e ghinion. Si noi am facut greseli asemanatoare cu cele facute de Donnaruma, dar ei nu au exploatat. Si nu pentru ca au avut ghinion, ci pentru ca au o lipsa. Nu o sa mai reiau care e lipsa aia, dar daca ati mai citit ceva din ce am scris eu, stiti prea bine. Echipa de carton, nouveaux riches, echipa stat, “you can buy anything” attitude. Astea cunoscute.
Apoi, nici City nu a avut ghinion ca la meciul de pe Etihad scorul a fost 4-3. Jucatorii nostri, in frunte cu Alaba, au gresit flagrant la 3 din cele 4 goluri. Doar ca acel aparent noroc pentru ei nu a fost exploatat. Si trebuia exploatat, daca erai o echipa mare. Ei nu au facut-o pentru ca nu sunt echipa mare, nu au acel instinct de rechin de care tot am vorbit. Si asta nu e ghinion, e tot o lipsa. Nu intamplator PSG si City au aceeasi lipsa, sunt niste echipe foarte asemanatoare.
Sa spui ca o echipa are noroc dupa ce elimina PSG, Chelsea si City si sa si crezi asta e amuzant pentru mine si e imbucurator, in acelasi timp.
Pentru ca daca doar pe seama norocului pui calificarea noastra in finala si daca cineva crede ca asta ne-a propulsat pana aici, pentru noi e foarte bine. Pentru ca asa se vor si pregati. Si daca o sa si castigam Finala, nu ma va deranja deloc daca vor spune, o data in plus, ca am avut noroc.
In incheiere, va spun ca e o povestioara veche despre un om care mersese foarte mult prin desert si cand era pe punctul de a ceda gaseste un copac mare, umbros. Se adaposteste sub el si spune, cu voce tare „Ce noroc am avut sa te gasesc”. Imediat copacul raspunde „Nu-i niciun noroc, te astept de 400 de ani sa vii”
Ei, asta e trofeul UCL pentru noi, cum e Stejarul din povestea de mai sus. Nu e niciun noroc ca ajungem la el, de fapt el pentru asta s-a nascut ?
Hai, Doamne ajuta, sa mai avem noroc si la Finala si sa o luam si pe a 14a
Hala Madrid y nada mas!
