Wed. Oct 24th, 2018

Multumim, Iker Casillas!

Iker. Fiul lui Carmen si Jose. Fratele lui Unai. Casatorit cu Sara. Tatal lui Martin. Cunoscut tuturor drept San Iker. Legenda blanco. O legenda care a inceput sa se contureze acum 25 de ani cu un avertisment. Din acel moment am stiut totul despre el, cu bune si rele. Il iubim sau detestam deopotriva, dar cu totii ii apreciem cariera, legata indisolubil de numele clubului pe care il sustinem. Nu voi intra in amanunte, nu voi deschide portita catre tragedia care l-a cuprins pe Casillas in ultimii ani si nici nu voi trage zavorul peste usa deschisa acum 25 de ani de San Iker la Valdebebas. Acest articol nu-si propune sa-l glorifice pe Casillas cum nu-si propune nici sa-i mai ridice o statuie. Stim totul despre cariera sa, asa cum stim totul despre propria noastra viata. Sau credem ca stim…

Plecarea sa de la Real Madrid reprezinta insa momentul potrivit pentru omagiul pe care cel mai mare portar din istoria clubului il merita. Incapatanarea cu care credem, noi oamenii, fara sa cercetam, este consecinta uneia din cele mai triste trasaturi de identitate ale omului modern: paralizia pozitiva. Dupa ce l-a eliminat pe Dumnezeu si dupa ce a lichidat si “povara” moralei, omul a fost obligat sa considere ca poate orice. Ideea de limita a devenit un concept rusinos, umilitor, inacceptabil. Din acest amestec bizar de progresism si orbire s-a nascut cea mai raspandita forma de ocultism a epocii in care traim. Nimeni nu poate fi acuzat pentru aceasta situatie suficient de complexa si apasatoare, dar nimeni nu ne poate interzice sa cercetam mai mult decat cel de langa noi, pentru a ne forma propria opinie, mai buna, sau mai proasta decat a celuilalt. Nu, nu voi ataca in acest articol mitul Casillas si nici nu voi incerca sa-l raspandesc si mai mult decat e deja raspandit. Dar ceva ma obliga sa scriu si sa cercetez. Pentru ca diferenta uriasa de opinii dintre noi, toti madrilenii mai vechi sau mai noi, destabilizeaza esenta madrilismului intr-un moment in care plecarea Sfantului Casillas ar trebui sa-l uneasca. L-am iubit, il iubesc si il voi iubi pe Casillas toata viata mea, indiferent de ceea ce a facut, face sau va face. In inima mea, el si-a castigat dreptul de a fi nemuritor si fie ca ne place, fie ca nu…o legenda merita RESPECT, chiar daca esti sau nu unul dintre fanii ei.

20 mai 1981: Iker s-a nascut fara griji. Acasa era liniste, la 30 de minute era Capitala, iar la Madrid oricine poate intelege, tot in 30 de minute, ca viata e frumoasa si gata sa ne primeasca intre picioarele ei fertile, fara sa ceara si fara sa cerceteze. Pentru cativa ani a trait in Tara Bascilor alaturi de fratele sau si de parinti. Jose Luis Casillas lucra in Ministerul Educatiei, in timp ce Carmen Fernandez era o simpla coafeza. Copilul a ales calea fotbalului si i-a placut atat de mult, inca isi facuse un scop din a-si supara parintii in momentele tarzii in care uita sa vina la masa. Intr-o zi de vineri, fotbalul i-a rapit familiei Fernandez primul milion de euro. Jose Luis era un parior inrait, dar pentru ca timpul nu-i permitea,l-a rugat pe Iker, baiatul cel mare sa-i plaseze biletul pana vineri seara. Lupta apriga de pe maidanele din Mostoles l-a intarziat din nou pe Iker, iar pustiul a uitat de biletul tatalui. Jose Luis prezisese cu o exactitate uluitoare toate rezultatele etapei din Spania. Daca Iker ar fi pus biletul, familia Fernandez era mai boagata cu 1 milion de lire. N-a fost sa fie, dar Iker a avut grjia sa recupereze acesti bani in timp.

12 iunie 1990: familia Fernandez locuia deja in apropiere de Madrid. Iker si Unai au ales sa mearga amandoi la CD Mostoles, insa doar Unai a ramas acolo. Iker si-a rugat parintii sa-l duca la trial la Real Madrid: “Avea o incredere extraordinara in fortele sale. A stiut mereu ca va juca la Real Madrid, clubul vietii sale” povestea Carmen, mama fotbalistului. Din 1990 cand a intrat pe portile “La Fabrica”, Iker n-a mai parasit Madridul pana astazi. La numai 16 ani a fost convocat la prima echipa, iar trei ani mai tarziu, galezul John Toshack il arunca in lupta pe San Mames. In 2000 devenea cel mai tanar portar din istorie care juca o finala de Uefa Champions League, castigata de Real Madrid la Paris, la numai patru zile dupa ce Iker implinea 19 ani. Si-asa, legenda s-a construit in detaliu continuand pana astazi, cand milioane de madrileni din intreaga lume se inchina folosind manusile sale de Sfant.

15 mai 2002: Real conduce cu 2-1. Cesar Sanchez se loveste si este schimbat de un pusti. Nici nu i-a dat bine mustata si apara intr-o finala de Champions League. Realizati miza? Responsabilitatea? Puterea pe care trebuie sa o ai si greutatea pe care o duci? Nu oricine poate faceasta! La varsta la care multi dintre cei care il reneaga azi poate nu si-au luat bacul, Casillas s-a inaltat magistral peste Hampden Park din Glasgow si a salvat seara galacticilor. Printr-una, doua, trei, patru parade ireale si totusi atat de REALE. 50.499 de spectatori aplauda in picioare prestatia pustiului din poarta noastra, iar milioane de fani din intreaga lume dezvolta o legatura aparte cu noul erou blanco. Iker Casillas devine Sfant. Sfantul Iker, fiul lui Carmen si Jose. Fratele lui Unai. Inca necasatorit cu Sara si inca fara Martin. Viitoare legenda!

12 iulie 2015: Real Madrid anunta ca dupa 25 de ani, Iker Casillas Fernandez pleaca la FC Porto. Fara concurent pe planul tablei mari a istoriei, unde se masoara creatia si creaturile reale ale unei natiuni, majoritatea nu avea cum sa creada decat ca Iker Casillas a fost medicamentul potrivit, ba mai mult, singura realitate posibila si potrivita pentru poarta celui mai galonat club din istoria fotbalului. Era Sfantului a luat sfarsit Pentru noi toti iubitorii fotbalui, Casillas a salvat in multe momente imaginea postului de portar. Prin eleganta lui Iker Casillas, goalkeeperii n-au mai fost vazut ca niste balerine in bocanci.

Dar peste toate, de la Iker am ramas cu ceva anume: el, ingerul dinamic supranumit “Sfantul” mi-a controlat voluntar strigatul sintactic si juridic afisat in fata televizoarelor pentru ca nu puteam defini bunul mers al lucrurilor desi il recunosteam fara gres. El mi-a dat in multe momente siguranta sperantei, m-a ajutat sa inteleg ca Real Madrid are nevoie de echlibru si eleganta, mi-a provocat rani adanci, dar le-a pansat ca nimeni altul. Lui Iker Casillas, eu, ca simplu fan, nu am ce sa-i reprosez vreodata, pentru ca nu mi-am castigat acest drept. El noua, ne poate reprosa multe, pentru ca el are si va avea mereu acest drept. Nimic din acest testament fragmentar si orbitor nu e intamplator. Iar cei care ne vad de sus, Santiago, Alfredo, Juan, Ocsi, Miguelito, Molowny… ne vad astazi rasfirati si pustii. E drept, asta inseamna ca putem spera si ca putem plange. Cu recunostinta…Pentru Iker. Fiul lui Carmen si Jose. Fratele lui Unai. Casatorit cu Sara. Tatal lui Martin. Cunoscut tuturor drept San Iker. Legenda blanco!