Wed. Oct 24th, 2018

Napoli – Real Madrid 1-3. Imperator Sergius Caesarus Augustus Ramos

Real Madrid a obtinut calificarea in sferturile de finala ale Ligii Campionilor 2016-2017, mult mai greu decat o arata rezultatul dublei manse cu SSC Napoli. Sergio Ramos a transat mansa retur de pe San Paolo, prin doua executii specifice cu capul si a condus din nou Madridul pe cel mai potrivit drum european. Directia: al doisprezecelea trofeu in cea mai importanta competitie intercluburi.

Imperator Sergius Caesarus Augustus Ramos
Imperator Sergius Caesarus Augustus Ramos

Madridul sufera la multe capitole in aceasta perioada a sezonului, dar forta psihica nu e cu siguranta unul dintre ele. Napoli, cu o prima repriza excelenta, in care a controlat trupa lui Zidane la aproape toate capitolele, a cedat in partea a doua, influentata si de tonusul psihic superior aratat de gruparea blanco. Un tonus nascut parca din nimic si concretizat, ca de obicei in momentele dificile pe tabela de marcaj, de Sergio Ramos. Sau daca vreti, Imperator Sergius Caesarus Augustus Ramos, pentru ca asta a devenit capitanul merengue pentru echipa sa in ultimii ani. Fotbalistul care a pavat drumul madrilenilor spre La Decima si La Undecima, a iesit din nou la rampa in acest sezon prin reusite decisive care au transat meciuri si calificari in favoarea echipei sale. De la episodul Lisabona, cand Ramos a egalat in minutul 93 pentru ai sai, capitanul a punctat de 21 de ori pentru “albi”. 18 dintre aceste reusite au venit in momentele in care Real Madrid era la egalitate sau era condusa pe tabela de marcaj!!!Fenomenul s-a repetat pe San Paolo, cand El Imperator, s-a inaltat potrivnic si perfect anormal peste tot careul napoletan si a restabilit egalitatea intr-un moment in care ai sai nu jucau mare lucru. Tot el, asa cum ii sta bine unui Imperator adevarat, si-a condus echipa spre al doilea gol, pe care l-a semnat cu sange rece, tot printr-o lovitura de cap (deviata de aceasta data). In nici 10 minute, Capitanul devenit Imperator si conducator suprem in acelasi timp, a adus o calificare care parea pusa sub semnul intrebarii dupa primele 45 de minute. Spre final, Alvaro Morata a inchis tabela cu o executie facila, dupa ce Reina respinsese sutul lui Cristiano. A fost un moment interesant pentru starul nationalei Spaniei, care n-a ratat ocazia sa se bucure spre coltul terenului intr-o maniera instigatoare. Trecutul juventin al spaniolului fusese “rasplatit” inainte de startul meciuri cu injurii si fluieraturi masive de catre fanii napoletani. Morata s-a razbunat pe finalul partidei de pe San Paolo, rasucind cutitul infipt de Imperator in inima alb-albastrilor.

Ce impresie mi-a lasat insa Napoli – Real Madrid, dincolo de prestatia de autentic lider imbracat in haine de semizeu a lui Imperator Sergius Caesarus Augustus Ramos? Una deloc placuta! Realul de azi pare ca se pierde in greselile trecutului, greseli adunate in erele Ancelotti si Benitez, cele mai recente dinaintea sosirii lui Zidane. Un Zinedine fara reactie la pauza, dupa 45 de minute absolut obscure ale baietilor sai, in care Vezuviul a fost la un pas sa erupa din nou dupa reusita lui Mertens si mai apoi, la bara aceluiasi excelent belgian. Cristiano Ronaldo a avut singura sclipire reala a madrilenilor in prima parte, cand ghinionul i s-a opus, iar bara a alungat golul de 1-1. In rest, un Madrid fara impact, fara explozie, fara acceleratie si mai ales fara faza de constructie. Inutilele mingi trimise pe atacanti de la 40-50 de metri de poarta nu pot salva niciodata o echipa ca Real Madrid. Centrarile venite din zonele laterale par singura solutie pe care Los Blancos o gasesc in cele mai multe momente. Situatiile neplacute in care spatiile mari dintre linii sunt usor observabile sunt din ce in ce mai frecvente.

In tot acest peisaj, Imperator Sergius Caesarus Augustus Ramos a aparut la momentul potrivit si a salvat inca o data Real Madrid. Nu insa si impresia generala! Daca cineva ma intreaba la aceasta ora, indraznesc cu tarie sa spun ca nu Zinedine Zidane trage echipa dupa el, asa cum s-a intamplat in sezonul trecut, ci mai degraba echipa il trage pe Zizou dupa ea, prin realizarile individuale ale unor fotbalisti ca Ronaldo, Ramos, Isco, Benzema, etc. Maurizio Sarri l-a dominat in primele 45 de minute tactic pe Zidane si ar fi facut-o probabil si dupa pauza daca Imperatorul n-ar fi luat atitudine. Asta, desigur, nu-l face pe Zidane un antrenor slab, ci mai degraba un tanar tehnician care inca invata si care are nevoie de timp. Un timp pe care si l-a castigat fara indoiala in sezonul trecut cand a revolutionat si revitalizat un bolnav conectat la aparate.