Fri. Oct 19th, 2018

De ce il iubesc pe Sergio Ramos

Fara dubiu, fotbalistic vorbind, in sens absolut si pentru istoria sportului, Cristiano este unul dintre monstrii sacri. Pentru mine insa, ca fan Real Madrid, Sergio Ramos inseamna ADN-ul acestui club, pentru tot ce a facut bun si mai putin bun, pentru ca ne reprezinta intru totul.

Venit de la Sevilla, unde parca doar se pregatise pentru Real, a adus cu el spiritul incins, uneori exagerat al andaluzilor, ritmul de flamenco, iute si melancolic, atat in joc, dar si in atitudine si o oarecare copilarie care nu l-a parasit pana acum si nici nu cred ca o va mai face vreodata. Sergio este un om eminamente bun cu un suflet mare, impresionabil pana la lacrimile pe care nu si le ascunde atunci cand il napadesc; din aceasta cauza, este si destul de usor manipulabil. A luat decizii controversate, a dat niste declaratii nepotrivite, insa niciodata cu rea credinta sau pentru a urmari un scop necinstit. Este doar opinia mea, repet, nu vreau sa o impun nimanui, insa cred ca i se pot reprosa putine lucruri si doar in ceea ce priveste faptul ca loialitatea lui, pana la capat, este uneori prost plasata.

Pe Ramos il iubesc cum iubesti un frate nebun despre care stii ca e genial, ca e bun, ca e inima larga si gura si mai mare. Il iubesc cand face prostii pe teren, facand penalty, fiind eliminat sau certandu-se si dand cu pumnii, stiind ca ma enervez acum pe el si o sa imi treaca mai repede decat mi-a luat sa ma supar. In el il vad pe Juanito, mai calm si mai longeviv, pe don Santiago, agresiv pana la a scoate pistolul pentru a obtine ce vrea pentru Realul lui si pe Guti, cu glumele si inconstanta lui, dar cu mai multa maturitate.
Pe Ramos il iubesc ca pe capitanul pe care nu l-am mai avut de mult; stiu ca e autoritar, ca are preferatii lui, dar stiu ca pentru el, Real Madrid, pana la urma, e mai important. Il iubesc, pentru ca stiu ca joaca cu spatele rupt si cu dureri incredibile si ca, asa fiind, se mai da si peste cap ca nebunul dupa ce marcheaza.

Il iubesc pentru ca rad cu lacrimi cand il vad cum fluiera ca ciobanul pe teren dupa colegii lui sau cum scoate limba si se arunca precum un copil bezmetic peste gramada celorlalti copii bezmetici la bucurie. Pe Ramos il iubesc cum iubesti un prieten de a carui fericire iti pasa, asa ca ma bucur cand vad ca are o familie, ca ii e bine si ca e iubit. Stiu ca asta e important pentru el si ii doresc tot binele din lume. Mai stiu si ca nu e perfect (cine e?), l-am balacarit de multe ori, dar e perfect pentru Real Madrid.