Se intampla la sfarsitul anului 2000. Realul castigase in urma cu cateva luni, la Paris, cea de-a opta sa Cupa cu Urechi Mari, iar eu plecasem la Barcelona pentru a petrece Revelionul, dar cu misiunea clara de a ma intoarce, mort-copt, cu un tricou blanco de acolo. Cine spunea ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira la indeplinirea dorintelor tale avea mare dreptate. Asta pentru ca am fost cazat, alaturi de alti doi prieteni, la o familie de catalani, care tineau toti cu Realul! Mai bine de atat nici nu se putea!
Inca de cand am facut cunostinta cu cei doi baieti ai gazdei noastre, o doamna la vreo 60 de ani, le-am marturisit ca Madridul este echipa mea de suflet din strainatate si cum m-am indragostit de ea, la opt ani, datorita lui Butragueno, Michel si Hugo Sanchez. Nu mica mi-a fost uimirea cand a venit timpul sa ne odihnim si am vazut ca imi fusese un pregatit un pat in care absolut totul, asternuturi, perne si patura purtau emblema Realului. Parca eram un copil ajuns la Disneyland!
Somnul a fost, evident, mai mult decat relaxant si odihnitor, iar a doua zi, am luat-o la pas sa vizitez Barcelona, dar si sa gasesc comoara pe care o vanam de atata vreme. Dupa-amiaza, am intrat in primul magazin de articole sportive care imi iesise in cale in acea zi si acolo, l-am gasit intr-o mica insulita blanco dintr-un ocean blaugrana. Imi doream sa iau tricoul cu numarul 7 al lui Raul Gonzalez, care inca de atunci parea un nemuritor.
Nu era insa niciunul cu numar, dar m-am consolat cu faptul ca dadusem peste o editie limitata a tricourilor de un alb stralucitor, care marca triumful din finala Champions League de pe Stade de France in fata Valenciei.
Era acea camiseta purtata de „galactici” la ceremonia de premiere, pregatita special pentru acel eveniment, intrucat ei au jucat finala in negru. Am luat tricoul care mi se potrivea cel mai bine si, dupa ce am mai luat un fular si o sapca cu insemnele Realului, am mers spre casa pentru a plati.
Acolo, surpriza! Tipul care trebuia sa imi scaneze produsele incepe sa ma intrebe daca nu vreau sa iau in schimb un tricou cu Barca!
– Nu, in niciun caz, i-am raspuns imediat si apasat.
– De ce? Tricoul cu Barca ti-l vand chiar mai ieftin!, mi-a spus el, crezand ca ma „cumpara” atat de usor.
– Pentru ca eu vreau cu Real Madrid. Este echipa mea preferata din strainatate si tin cu ea din copilarie.
– Dar de unde esti?
– Din Romania, tara de unde vine Steaua, echipa care a batut-o pe Barcelona in finala Cupei Campionilor din 1986! Deci, oricat ai incerca sa ma convingi, nu are niciun rost sa mai incerci!
Resemnat, baiatul mi-a scanat articolele alese, iar inainte de a plati, m-am oprit si am mai luat pe deasupra, cumva pentru a-mi accentua triumful personal pe care il simteam atunci, si o ilustrata cu Raul, cu autograful acestuia!
Cand am iesit afara, recunosc ca m-am simtit tare mandru de ceea ce sunt: un adevarat madridista!
Pe Bogdan Socol il gasesti si pe site-ul sau personal www.bogdansocol.ro acolo unde te asteapta o colectie de articole de poveste despre fotbal si nu numai.
Despre autor
