Acum vreo 2 saptamani, eram la o petrecere cu niste prieteni si dezbateam subiectul zilei de la acel moment, cel cu aderarea Romaniei la Schengen si tratamentul pe care romanii trebuie sau nu sa il aplice companiilor austriece
Cele doua persoane care combateau aveau doua viziuni diametral opuse. Prima spunea ca se duce la schi in Austria, cumpara in continuare de la austrieci, nu are nicio problema cu Austria, el considerand ca singurii vinovati sunt politicienii romani. A doua persoana o intreba pe prima persoana daca, totusi, nu crede ca si austriecii au politicieni si daca nu cumva si politicienii austrieci au interese si o vina in acest proces, mai ales ca – dpdv tehnic, Romania statea chiar mai bine decat Croatia, deci daca nu i se pare ca politicienii austrieci sunt si ei vinovati si trebuie pedepsiti.
Prima persoana spuse ca asa e, e clar ca a fost o decizie nedreapta, justificata de interesele politicienilor austrieci. Cu toate astea, spuse ea, eu IMI VAD interesul.
Deduc ca PRINCIPIUL cel mai important al Persoanei unu este : Imi vad interesul
Persoana 2 facu atunci un calcul prin care arata care este COSTUL pe care il va ocaziona boicotul companiilor austriece, ca raspuns la aceasta nedreptate (agreata de ambele parti). Pe scurt, mutarea de la banca austriaca la alta banca il costa pe Persoana 2 cam 30 lei pe luna. Benzina si asigurarile mutate la alte companii, inca aproximativ 20 lei pe luna. Total 50 lei pe luna il costa pe Persoana 2 ca sa isi urmeze Principiul sau cel mai important care spune : Imi doresc dreptate si respect ( asa cum o intelegea ea, sigur). Il intreba pe Persoana 1 daca i se pare mult 50 lei pe luna ca sa iti urmezi principiul de viata. Persoana 1, care este MULT mai bogata decat Persoana 2, spuse ca nu, dar ca el nu e dispus sa ii dea.
Ce am inteles eu de aici. Ambele persoane reactionau in conformitate cu Principiile lor de viata. Poate de aia si Persoana 1 e mult mai bogata decat Persoana 2.
Dar nu judecam principiile, ci, ce ma intereseaza pe mine mai mult, CE E DISPUSA sa faca o entitate ca sa isi respecte principiile. Mai exact ce e dispusa sa cheltuie si ce e necesar sa se intample ca sa isi calce principiile.
Mi-am adus aminte de aceasta discutie zilele trecute, cand am citit o stire conform careia presedintele lui Rayo Vallecano, Martin Presa, a declarat ca Real Madrid este un club nobil, pentru ca desi puteau sa il ia pe Fran Garcia inca de pe acum, mai ales ca Mendy e accidentat pentru 2 luni, au ales sa astepte pana in vara.
Stirea a fost minuscula, nu i s-a acordat mare importanta, mai ales ca, personal, nu cred ca Fran Garcia ar fi fost raspunsul de care aveam nevoie pentru ce urmeaza in calendarul echipei noastre, dar asta e alta discutie.
Ce m-a interesat a fost reactia fanilor nostri, care au considerat ca Real Madrid a gresit prin aceasta asteptare, ca ar fi trebuit sa NE VEDEM INTERESUL si sa il luam de acum, mai ales ca Rayo a fost si un adversar foarte nesuferit la meciul direct.
Mie mi-a placut ca nu l-am luat.
Mi s-a parut in conformitate cu Principiul nostru, acela de a face ce e drept si de a respecta pentru a fi respectat.
Brandul clubului nostru, care da si Principiul fundamental, a fost intotdeauna acesta, de club nobil, de celebrul senorio ( care mi-a scos peri albi in perioada Mourinho, atunci cand eu voiam lupta si razbunare nu senorio). Dar, ne place sau nu, asta a fost brandul. L-am mostenit de la Bernabeu, l-au respectat toti presedintii ( poate mai putin Calderon, care se taia pe maini cu Belciug) , iar Florentino l-a dus la apogeu.
Ne comportam, sau cel putin asa vad eu, ca un club ce cauta mereu calea dreapta, nobila, civilizata (repet, pe mine uneori ma enerveaza asta, mai ales cand vad ca ailalti, care mai taie colturile, au succès). Dar asta e brandul nostru, asa facem noi lucrurile la Madrid.
Si revenim la costuri. Ce am fi castigat si ce am fi pierdut daca il luam de acum ? Am fi castigat un jucator de rezerva. Am fi pierdut din brand, ne-am fi incalcat principiul fundamental. Merita? Dupa parerea mea, clar nu.
Intrebarea care se pune e daca ar fi meritat sa incalcam principiul pentru, sa zicem, Mbappe. Daca, sa zicem, il aveam pe Mbappe imprumutat la o echipa si l-am fi putut aduce, atunci merita ? L-am luat pe Mbappe ca exemplu pentru ca , in opinia mea, nenorocitul e cel mai bun din lume.
Ala ar fi fost un test al soliditatii principiului.
Sincer, imi place sa cred ca nici atunci nu am fi facut-o. Sau, ca sa fiu mai explicit, nu am fi facut-o daca am fi afectat clubul la care evolua. Pentru ca asta l-a facut pe Presa sa ne numeasca nobili, faptul ca daca l-am fi luat pe Garcia acum, ii schilodeam pe ei. Probabil ca daca ei aveau back up la fel de bun, si nu ar fi suferit mare lucru, trecerea s-ar fi facut, dar aici e nobilitatea, ca a zic asa. Ca ai ocazia sa iti faci tu un bine schilodindu-l pe altul, iar daca nu o faci, suferind tu un oarecare disconfort, atunci e nobil.
Tocmai cand ma pregateam sa inchid articolul si sa va urez toate cele bune, citesc de la prietenii mei o stire conform careia Sergio Ramos, al doilea favorit al meu all time de la Madrid, si nu pentru valoarea sa ca fotbalist, ci pentru Principiile pe care parea ca le are, tocmai a declarat asa « Am suferit mult in anii in care am jucat impotriva lui Messi. Acum ma bucur de el. Este cel mai bun jucator pe care l-a dat vreodata fotbalul »
Era sa intreb oare cat l-a costat pe Ramos sa isi incalce principiile, dar mi-am adus aminte ca am facut eu un calcul la vremea respectiva si era de 2 milioane de dolari pe an, timp de doi ani. Adica 4 milioane de dolari. Dintr-o avere de peste 150.
Cam atat costa mutilarea principiilor personale pentru unii : cam 2-3 % din averea personala ?
Adica, la banii mei vreo 30 Euro.
Poate de aia mi-e si usor sa spun raspicat : Nu vand !
Hala Madrid
Later edit : Am aflat ieri ca declaratia lui SR nu era chiar asa, nu ar fi zis “cel mai bun jucator pe care l-a dat fotbalul, ci printre cei mai buni”. Deci, pentru declaratia de ieri, “prejudiciul” nu e chiar 100%, ci doar 50 🙂
