Tue. Oct 16th, 2018

Real Madrid – AS Roma 3-0. Un Madrid convingator distruge garda romana

Cel mai bun meci din era Julen Lopetegui s-a incheiat cu o victorie categorica a Campioanei Europei. Real Madrid a facut spectacol in fata unei formatii AS Roma, aproape de nerecunoscut. Mariano Diaz a redebutat cu gol pentru Los Merengues, iar Madridul e deja lider dupa prima runda a grupei.

Abia dupa 6 meciuri cu Lopetegui antrenor, putem conchide ca Madridul a jucat bine. Si evident, putem spera ca n-a fost un accident. Limbutia incendiara a presei spaniole, care tine sa ne convinga ca martoaga e de fapt exemplar de rasa, nu trebuie sa va deranjeze. Si probabil ca nu vine nici macar din patriotism. Izvorul e, intr-adevar, un sentiment local. Dar nu patriotismul, ci fuga de adevar sau, mai bine zis, capacitatea de a trai cu toata convingerea in iluzie si incercarea de a-i atrage si pe ceilalti acolo, da nastere acestui amalgam de laude, pe undeva profund nemeritate.

De aceasta data insa, Madridul a corespuns. Nu mai putin de 24 de suturi spre poarta, dintre care 11 pe spatiul portii. 8 interventii bune ale lui Olsen si o posesie de 60%. In plus, 16 cornere, 30 de actiuni in careul sau in preajma careului advers si 645 de pase schimbate, dintre care 565 reusite. Acestea sunt cifrele unui meci dominat autoritar de Real Madrid in fata unui adversar, AS Roma, care a imbracat alte haine, dar si o alta figura fata de sezonul trecut. Chiar si-asa, Real Madrid a subliniat cateva dintre problemele defensive pe care le traverseaza si pe care, o formatie ceva mai puternica le-ar fi putut transforma in gol. Sau goluri. Dar exista speranta si, cu cateva retusuri, acest Madrid al lui Lopetegui ne ofera motive sa credem in el. Motive, care pana acum se leaga exclusiv de filosofia si priceperea tehnicianului basc.

La primul meci fara Cristiano Ronaldo in Champions League, dupa aproape 9 ani de zile, Madridul nu a schimbat aproape nimic din acea forma de participare care face lumea sa incapa intr-un singur cantec. In epoca pe care o banuim, atat de febril, de toate avantajele istorice posibile, Realul confirma ca se transforma in Champions League si arata aproape mereu o altfel de imagine. De regula, pozitiva.

Contra urmasilor lui Totti, vikingii de pe Concha Espina s-au distrat in multe momente, ceea ce nu s-a intamplat in acest sezon de campionat nici macar cu modestele Getafe sau Leganes.

A fost bucurie pe Bernabeu, intr-o seara in care Isco, Bale, Asensio si restul companiei au profitat de carentele evidente aratate de gruparea romana. Undeva la 350 de kilometri departare, a plouat cu lacrimi. Acolo, fotbalistul care a reusit sa faca insuportabil de dura notiunea de “transfer”, a parasit prematur Mestalla cu amaraciune in suflet, lacrimi in ochi, si un cartonas rosu la activ. Un moment dureros, care nu are nevoie de cronicari si cuvinte pentru a-si crea realitatea.

In Capitala in schimb, Bernabeul s-a aplecat asupra lui Modric, caruia i-a cantat un calduros “Balooon de orooo, Luka balooon de oroo” in momentul schimbarii sale cu Ceballos. Era deja 2-0 pentru un Real Madrid dominant si influent in joc. Isco, printr-o executie senzationala din lovitura libera si Gareth Bale, printr-un sprint si o finalizare de exceptie dupa pasa lui Modric ne garantasera victoria.

Apoi, a venit momentul Mariano Diaz.

Noul #7 a preluat, a prins cu o privire vicleana pozitia usor defectuoasa a lui Olsen si a tras cu gandul la o reusita de exceptie. In prezenta unei adieri care a dereglat geometria fina si complexa de care are nevoie traiectoria de gol, mingea s-a grabit spre poarta romana.

Un zbor gratios a condus-o spre plasa portii bravului portar suedez. Si s-a oprit acolo ca un meteroit naiv, jenat de metalul dens al barii. Apoi a lesinat, sub ochii mariti de uimire ai tribunelor si sub forta cu care Mariano il lansase. In cumintenia sa de copil naiv, care se repede, inspirat de talent si pasiune, Diaz reusea sa marcheze la primul sau meci pe Bernabeu, unul dintre cele mai frumoase goluri ale serii. Ce revenire!