Carlo Ancelotti a reusit sa transforme Real Madrid. Fara un mijlocas defensiv recuperator in teren in fata Barcelonei si cu doi laterali ofensivi, Madridul a zburdat in fata marii sale rivale, chiar si atunci cand a fost condusa. Los Blancos s-au impus in primul Clasico al anului cu scorul de 3-1, au miscorat distanta fata de rivala din Catalunya in clasament, dar mai ales au impresionat.
Cu Toni Kroos in zi perfecta, cu Isco si James care au facut o risipa de efort extraordinara si au impins in permanenta jocul spre poarta lui Bravo, cu Marcelo si Carvajal excelenti in tonul ofensiv merengue si cu doua “guri de foc” in atac in persoana lui Benzema si Ronaldo, Madridul a parut devastator. In orice moment…Madrilenii au desfiintat cu patrunderi de mare gabarit sistemul defensiv al Barcelonei, au remorcat grupuri mari de aparatori si au reusit, in ciuda poverilor, o stralucita arta combinatorie pe contre. Meciul a curs spre sfarsitul sau logic, asa cum o opera literara de clasa isi atinge finalul mult asteptat. Madridul lui Carlo Ancelotti face de la un meci la altul, demonstratia virtuala a unui nou limbaj fotbalistic, reusind sa ofere un fotbal cu durate rapide, un joc de hotarare si convingere, constructiv, ofensiv si elegant. Rutina gratioasa a rivalei din Catalunya incepe sa plictiseasca inclusiv proprii suporteri si are darul de a face din faimoasa tehnicitate a trupei lui Luis Enrique un semn de intrebare urias: rafinament ori forma cea mai subtila de antijoc iritant? Nici n-a mai contat, pentru ca Real Madrid e singura care a contat asta seara pe Bernabeu.
Neymar a deschis rapid scorul pentru oaspeti in minutul 4, dar din acel moment Barca a disparut. Cu excpetia unei sanse a lui Messi la 1-0 cand Casillas a redevenit Sfant pentru cateva secunde, catalanii s-au remarcat printr-un joc fara orizont. Splendoarea lui Messi incepe sa-si arate limitele, Xavi nu mai este deloc cel care era odata, nici macar Iniesta nu-i mai ajuta suficient. Pe de alta parte, din umbra, Madridul, campioana Europei a atacat in valuri in primele 20 de minute, fara a resimti vreun pic golul primit prea repede. Manata de un instinct carnivor si de indaratnicia nesfarsita a efortului lui James, Cristiano sau Kroos, Real a oferit un alt tablou diferit de cel al rivalilor: eficient, modern, nedecorativ, poate auster dar dominat de o dieta aspra bazata pe linii drepte, contre rapide, sprinturi prelungite si atacuri definitive la deposedare pana in varful bocancilor adversarilor.
Egalarea s-a produs oarecum normal. Dupa ocaziile lui Benzema si Ronaldo, Marcelo a patruns impetuos in banda stanga dupa o lansare perfecta a lui Isco, a centrat, iar Pique a oprit mingea cu mana: Ronaldo a transformat lovitura de la unsprezece metri si a oprit recordul de invincibitate al lui Bravo. James putea face apoi 2-1, dar reluarea sa cu capul a trecut de putin pe langa poarta oaspetilor. Dupa pauza, Pepe, excelentul Pepe, s-a intalat magistrat la prima sa intalnire cu gratia absoluta si a transformat in gol centrarea lui Kroos: 2-1 pentru Real Madrid, un Real Madrid la fel de ofensiv si la acest scor. Contrele rapide puteau aduce desprinderea definitiva mai rapid, insa parca era loc pentru un gol al lui Karim Benzema. Efortul incredibil al francezul a fost rasplatit la al treilea gol al madrilenilor de o interceptie a lui Isco si de doua pase rapide ale lui Ronaldo si James (ultima exceptionala) pentru ca Benzema sa-si apropie din nou fanii: 3-1 pentru Real Madrid.
Abia la acest scor, Ancelotti a devenit mai putin flexibil si mai atent la detaliile tactice. Chiar si-asa, Benzema, Ronaldo sau James puteau sa mai inscrie macar odata pentru “albi”. Luis Enrique l-a scos pe Suarez si a incercat cu Pedro, la fel si pe Xavi incercand cu Rakitic, dar odata cazut la datorie Iniesta (inlocuit de Sergi Roberto), Barcelona n-a mai emis nicio pretentie. Doar mingi respinse cu usurinta de Ramos sau Pepe si o posesie prelungita, dar negativa, care n-a mai schimbat nimic din soarta unui joc decis de atitudine, intensitate, dorinta si clasa.
Se cuvine in final sa il laudam pe Isco. MagISCO asa cum poate fi el numit dupa acest meci, Golden Boy 2012 a demonstrat de ce Ancelotti a pariat pe el si nu pe Mesut Ozil anul trecut. Copilul teribil al fotbalului spaniol a alergat, a pasat in versuri, a driblat printre epitete si a luptat ca un general primind minute in sir de ovatii din partea publicului care il adora.
S-a terminat 3-1 pentru Real Madrid, un Real care se apropie in clasament de FC Barcelona si care redeschide lupta pentru titlu in La Liga. Si totul pare atat de simplu…gracias equipo! Hala Madrid!!!
Au evoluat:
