Sun. Oct 21st, 2018

Real Madrid – Juventus 1-3. Din penalty, in ultimul minut

Aseara pe Bernabeu, a avut loc unul dintre cele mai memorabile meciuri din ultimii ani, datorita unui imens Juve. Honor a Allegri si Buffon, care au reusit cumva sa transmita madridismului o nota de teroare autentica, intr-o mansa retur aparent facila. Real Madrid adunase trei ani fara sa piarda pe propria arena.

Golul lui Mario Mandzukic din minutul 2 a adus-o rapid pe Juve in meci si in cursa pentru calificare. Roma i-a inspirat fara doar si poate pe italieni, iar ceea ce s-a intamplat pe Olimpico parea posibil si in imaginatia torinezilor. Juve a atacat situatia direct, iar Cristiano a fost primul care a realizat asta. Capitanul (fara banderola) al echipei, Ronaldo le-a facut imediat semn alor sai sa iasa la joc si sa renunte la relaxare. Septarul chema la pressing inca din minutul 3, dar ceva parca nu corespundea cerintelor sale si ale publicului merengue.

0-1 a venit din banda stanga a “albilor”. Khedira s-a infiltrat perfefct si centrarea sa l-a gasit pe Mandzukic in pozitie ideala de gol. Pericolul real insa din primele zeci de minute a fost Douglas Costa, cel care a profitat constant de lipsa de inspiratie si plasament a conationalului sau, Marcelo. Costa a devenit incontrolabil in primele 45 de minute, a tras la poarta, a centrat, a driblat, a creat superioritate si a depus un efort colosal. In benzile terenului s-a depistat prima problema a Madridului aseara. In special in banda stanga.

A doua a fost nervozitatea evidenta din aparare. Absenta lui Sergio Ramos a contat mai mult decat anticipam cu totii. Vallejo a intrat cu destule emotii intr-un colectiv de gala, in timp ce Keylor n-a fost nici el prea sigur. Rapha Varane parea cel mai conectat la joc, in timp ce Carvajal si Marcelo au intrat relaxati. Si-au mai revenit pe parcurs cand au inteles ca “e groasa”.

Prima sansa blanco a venit de la repudiatul Bale. Galezul a fost aproape de un gol spectaculos ca urmare a unei interventii a lui Buffon la sutul lui Modric, dar reluarea sa cu calcaiul, a trecut putin pe langa. Atmosfera de pe Bernabeu a fost senzationala, dar Juve n-a gasit-o neaparat incomoda. Torinezii nu s-au grabit sa caute golul doi ci au asteptat politicos si rabdator la cutie. Mereu, raspunsul Batranei Doamne a purtat semnatura lui Costa, aflat fie la serviciu, fie la constructie, fie la finalizare. Allegri l-a surprins pe Zidane insa in cateva momente. Cele mai usor de sesizat au fost episoadele in care “centralii” Khedira si Matuidi faceau presiune pe interiorii blanco. Chiar sus, aproape de linia lui Higuain. Singurul care si-a asumat interpretarea unui rol ofensiv din linia mediana a fost Isco.

Spaniolul avea sa si puncteze la 0-1, dar brigada britanica i-a anulat reusita pentru offside. Reluarile indica faptul ca Isco se afla pe aceeasi linie cu fundasul torinez, in cel mai rau caz, intr-o pozitie de offside milimetrica. Allegri a surprins apoi din nou cand a renuntat la De Sciglio rapid pentru Lichsteiner. A parut ca vrea sa dubleze rapid eforturile fantastice ale lui Diego Costa. In minutul 37, cade insa si golul doi: din nou centrare la bara a doua, Mandzukic e acolo, iar Keylor incaseaza un gol aparent parabil pe coltul scurt. Glumea se ingroasa, dar nimeni nu credea ca e posibila minunea.

Schimbarile pauzei

Madridul a iesit la reluare cu un 4-5-1, dupa ce Zidane a renuntat la Casemiro si Bale pentru Asensio si Lucas Vazquez. Casemiro a fost sacrificat cu mesajul clar “trebuie sa dam gol”, iar Vazquez adus pentru prospetime in banda. Plus ceva mai multa fantezie care sa-i puna lui Cristiano mingea in careu. Dar fantezia a lipsit.

Isco a cautat-o in primele minute din al doilea mitan si a parut singurul capabil sa o gaseasca din tabara noastra. Chiar si-asa, Cristiano a trebuit sa isi inventeze cumva ocaziile de gol. A avut una la care Buffon a fost sigur pe el, pentru ca dincolo, Higuain sa treaca si el pe langa 0-3. Un scor pe care tabela de pe Bernabeu avea sa-l arate , spre stupefactia tuturor in minutul 61. Navas scapa o minge din brate, Matuidi realizeaza ca tocmai a primit cadoul anului, se bucura scurt (are timp) si impinge apoi mingea in poarta.

Camerele se muta pe Cristiano Ronaldo care gesticuleaza nervos. Doua minute mai tarziu, Ramos, capitanul de drept, coboara spre banca de rezerva. N-a mai suportat sa priveasca meciul din tribuna, un gest care i-ar putea atrage din primele informatii, suspendarea pentru partida tur din semifinale. Madridul cauta sa reintre in meci, dar golul nu vine. Cristiano si Isco ii incearca vigilenta lui Buffon, dar legendarul goalkeeper italian se intinde si respinge.

Ciudat, Zidane il scoate pe Modric. Intra Kovacic, pentru mai mult echilibru median. La care echilibru renuntase chiar Zizou, la pauza. Publicul de pe Bernabeu incepe sa tremure serios. Noi, la fel. Dar, 90 de minute pe Bernabeu sunt foarte lungi, asa ca speram. Juve se retrage si asteapta contra. Pjanici si Matuidi fac in continuare o partida fabuloasa, iar Asensio, Kroos, Isco sau Lucas nu gasesc spatii si culoare pentru a crea ceva care sa incheie in sfarsit calificarea in favoarea noastra.

Minutul 93 … din nou

Stiti voi, minutul ala celebru de la Lisabona. De data asta, Kroos arunca o minge in careu, Cristiano e super inspirat si o intoarce catre un Lucas Vazquez aflat in pozitie de gol. Spaniolul are prim planul, simte o mana pe spate, e invadat din fata de piciorul lui Benatia si cade. Culmea, Oliver dicteaza penalty! Are curaj, pentru ca se va expune unei terori mediatice in urmatoarele zile. Penalty-ul e clar ca lumina zilei, dar intr-adevar e greu sa-l dai in prelungiri.

Imaginile care arata clar infractiunea comisa de Benatia

Dar daca e penalty, il dictezi oricand si de data asta, chiar e penalty. Marcheaza Cristiano, care izbucneste apoi intr-o bucurie fara margini. Buffon, eliminat era deja la cabine. Cei doi aveau sa se imbratiseze la interviurile de la final, intr-un semn de respect mutual.

Madridul este prima echipa care joaca semifinale opt ani la rand. Pana sa vina Mourinho nu jucase in aceasta faza de un deceniu, semn ca din 2010 lucrurile au inceput sa evolueze constant in bine. Analizand cele 180 de minute din dubla mansa Real Madrid – Juventus, cred ca Real Madrid e echipa care a aratat mai bine. Chiar si aseara, cand Madridul a jucat prost, statistica arata o echipa dominanta si una in expectativa, norocoasa si mult mai ambitioasa. A fost o dubla mansa impresionanta, poate una dintre cele mai memorabile din ultimii 10 ani. Atitudinea elevilor lui Zinedine Zidane din startul partidei e intr-adevar una de blamat. Realul, care spera la a treia Uefa Champions League la rand, nu trebuia sa depinda de acel penalty acordat (inca o data spun, corect) de Marc Oliver. Pe de alta parte, e amuzant sa auzi ca cei de la Juventus sa plang de arbitraje si acuza adversarii de “furt”. E chiar amuzant.