L-am întrebat Gareth Bale ce ar comanda dacă ar fi să ieșim la tapas. “Ei bine, am începe cu jamón (n.t. jambon)”, spune el. “De fapt, sunt un pic obsedat de el. E fenomenal. Aș comanda si în Anglia, dacă o sa ma mut vreodată înapoi. E un restaurant excelent, numit Txistu, frecventat de fotbaliști și persoanele celebre. Acolo am iesi”. Vine si intrebarea normala: “A trebuit să plăteasti multe mese dupa finala Ligii Campionilor? Gareth marturiseste: “De câteva ori, dar nu multe, nu.”
Proprietarii Txistu trebuie să aibă abonamente la meciurile Realului. În luna mai, Bale a marcat golul decisiv în finala Ligii Campionilor, pentru triumful final al Realului in fata rivalilor de oras. (“Aș vrea să-mi amintesc mai multe despre acel gol”, spune el. “Il revad acum și ma gandesc la cat de tare cred ca m-a durut genunchiul deoarece am alunecat atat de mult celebrand reusita”). In luna precedentă el fugise jumătate din lungimea terenului să înscrie și să câștige pentru echipa sa Copa del Rey împotriva rivalilor de la Barcelona. Acesta a fost genul de moment Roy of the Rovers (comic book britanic) care blochează retelele sociale și justifica cheltuielile extraordinare facute de Real cu Bale, cheltuieli care il plaseaza printre marii jucatori ai clubului. “A fost incredibil”, afirma fostul coechipier Xabi Alonso. “Nu am mai văzut așa ceva” – si asta vine de la un om care a jucat în Spania, Anglia și Germania, a câștigat Cupa Mondială și La Liga, și are o pereche de medalii la Campionatul European și Liga Campionilor.
Bale si-a ales bine momentele în primul său sezon în străinătate. Real Madrid s-ar fi așteptat la un astfel de impact, desigur. Ei au fost obligați să plătească celor de la Tottenham Hotspur o sumă enormă de bani in vara anului trecut pentru a-l elibera Bale din nordul Londrei. Astfel au reusit sa-l asocieze pe galez cu distrugatorul de recorduri, Cristiano Ronaldo. Primul an a fost cu siguranță un succes: Liga Campionilor și Copa del Rey și 22 de goluri în 44 de meciuri. Asta la doar 25 de ani, și atât Bale cat și Real simt că acesta este abia începutul.
Mă întâlnesc cu Gareth Bale in afara orasului Madrid, într-un centru de sport municipal. Cand se raspandeste vestea vizitei galezului, copiii iesiti de la orele de educatie fizica, incep sa strige “Bale! Bale! Bale! ” si sa-l caute prin diferite sali. Când l-au reperat în cele din urmă, galezul este răbdător și generos cu timpul său, pozând pentru “selfies” și dialogand cu acestia intr-o spaniola impresioanta. În cele din urmă, l-am ascuns într-un vestiar. Ești fluent în limba spaniolă? “În cuvinte obscene, sunt”, spune el, rânjind. “Dar nu, serios, iau cursuri în fiecare săptămână și ma descurc mult mai bine acum. Inteleg foarte bine discutiile de echipa, atât timp cât managerul nu vorbește prea repede. “
A fost ciudat sa te intorci la școală? “Nu e grozav. Am renunțat la școală cu un motiv și am fost târât înapoi!Glumesc, desigur. Învățarea unei limbi straine este o oportunitate extraordinare și am o scuză foarte bună pentru a face acest lucru.” Conversația cu cel mai bun fotbalist din Marea Britanie se desfasoara foarte mult in genul asta. Întrebare, autoironie sarcastica, un raspuns serios. Acest fel de abordare i se potriveste perfect omului timid și privat, care a făcut o treabă uimitor de bună in a-si păstra familia sa departe de ochii publicului. Refuză foarte politicos să vorbească despre viața sa personală, dar povestea este una destul de fermecătoare. El și partenera sa, Emma Rhys-Jones, au început relatia cu mai mult de un deceniu în urmă, pe vremea cand frecventau cursurile liceului Whitchurch din Cardiff. Gestul facut dupa reusite – “hands heart” (o marca inregistrata, Oficiul pentru Proprietate Intelectuală a aprobat utilizarea sa sub formă de logo, în august 2013) este un tribut adus ei și fiicei lor, Violet Alba, care a implinit doua luni in octombrie.
Bale are un grup bun în jurul sau la Madrid. Anturajele fotbaliștilor sunt vazute în mod tradițional ca influente negative, dar grupul lui Bale pare a oferi contraponderea ideala pentru viața lui de superstar public – multe glume și sprijin. Un bun prieten din Tara Galilor ii este asistent personal. “Nu cred că m-am schimbat din copilarie“, spune Bale. “Glumesc si ma amuz pe seama familiei și prietenilor ca si pe vremea când aveam nouă ani sau 10. Pentru mine, nimic nu s-a schimbat. Sigur, joc fotbal, dar încerc să păstrez viața din afara terenului, pe cat posibil, foarte simpla. Prietenii și familia ma tin cu picioarele pe pamant!”
În ciuda rețelei de sprijin, mutarea la Madrid nu a fost lipsită de dificultăți. După șapte ani la Tottenham, Bale era asezat. Ajungea foarte usor acasa, autostrada M4 il ducea la Cardiff și ajunsese o stea la o echipă ai cărei fani il venerau. “A fost greu la început, cu siguranta”, spune el. “Este întotdeauna dificil să te stabilesti într-o noua echipă și o nouă țară, dar eram sigur ca de îndată ce voi ajunge în casa mea și lucrurile din afara terenului se calmeaza, totul va deveni mult mai ușor.”
Confortul de acasă cu siguranță a netezit integrarea. “A fost genial când am primit bucătarul nostru personal”, spune el. “E ca și cum ai iesi la masă în fiecare noapte. El se asigura că ma hranesc corect – legume, fructe, tipul potrivit de carne și ca sunt pregătite în mod corect!”. Trebuie să existe lucruri care te fac sa-ti fie dor de acasă, nu? “Ciocolata britanica”, spune el. “O bucata de Dairy Milk sau Galaxy este fantastica. Aici au Milka dar nu e același lucru”. Ochii i se aprind. “Oh, și Nando(n.t. restaurant)! Imi lipseste Nando’s. E amuzant ca imi lipsesc lucrurile mici . Aducem pliculete de ceai și ciocolata, dar din păcate nu pot muta Nando’s in Madrid” Fotbalul englez? Ii lipsesc fostului poster boy al Premier League serile racoroase de marti din Stoke? (Andy Gray, commentator britanic, a afirmat in 2010, “Messi would struggle in a cold night at the Britiannia Stadium”).
“Este foarte interesant sa urmaresc meciurile din afara” spune el. “Observi ca iti place mai mult campionatul atunci când nu evoluezi acolo. Cand joci acolo, te concentrezi doar pe echipa ta”. Deci nu mai ai favoriti? “Ba da”, spune el, dintr-o dată foarte serios “Incă imi doresc să piardă Arsenal și Spurs să câștige.”
Gareth Bale a ajuns la Tottenham Hotspur în mai 2007. Spurs s-au duelat cu Sir Alex Ferguson și Manchester United pentru semnatura pustiului de 17 ani. “Avea 1m si 80 de centimetri, era inalt si slab”, declara Ferguson anul trecut. “Apoi, dintr-o data, a aparut ca un boxer american de categorie semigrea. Am fost dezamăgiti de Southampton la momentul respectiv. Am fost prima echipa care i-a contactat dar nu ne-au raspuns”. Pentru o lungă perioadă de timp lui Ferguson i-ar fi pasat puțin. Inceputul lui Bale la Tottenham a fost unul sub asteptari. A fost nevoie de ‘un număr record’ de 24 de jocuri in Premier League pe o perioada de doi ani, două luni și două săptămâni pana ca Bale sa faca parte dintr-o echipă câștigătoare. Era considerat un “blestem” și a fost foarte norocos că Twitter-ul se afla in faza incipientă. “Consider ca mi-am inceput cariera la Tottenham destul de bine”, spune el, razand. “Cred că am înscris trei goluri în primele cinci sau sase jocuri înainte de a ma accidenta, accidentare care m-a ținut pe tusa aproximativ opt luni.”
“Consider mutarea la Madrid una grea, dar mutarea la Spurs a fost cea mai grea. Am trecut de la un copil de 16 ani de la Southampton, la Tottenham, unde evoluam alaturi de [Dimitar] Berbatov și Robbie [Keane] si la un nivel complet diferit. Literalmente nu știam pe nimeni la Spurs. Cel puțin aici il știam pe Luka [Modric]. Dupa acest soc, sa te si accidentezi, e greu. Personalul medical care mi-a examinat piciorul, spunea că s-ar putea să nu ajung niciodata la nivelul la care am fost. Acest lucru mi-a afectat încrederea și m-a făcut să ma inchid în cochilie. Dar am muncit din greu la antrenamente si am încercat să-mi recapat încrederea. A fost nevoie de timp, dar am reusit, iar restul este istorie”
Povestea lui Bale – la fel ca toate povestile bune sportive – este presarata de momente grele. La orele de educatie fizica, profesorii il obligau sa joace dintr-o atingere si sa evite lovirea balonului cu piciorul preferat. Galezul a avut si probleme la spate cauzate de creșterea brusca si Southampton a ezitat la semnarea contractului. Dar in doi ani, el va deveni al doilea tanar debutant in istoria clubului, la 16 ani și 275 zile.
Urmeaza blestemul Tottenham. Până în momentul în care a iesit victorios de pe un gazon Premier League (o victorie 5-0 peste Burnley în septembrie 2009), Bale era deja la al treilea manager. Și unul care nu a fost prea impresionat de la început. “Harry Redknapp mi-a dat o lovitură adevărată în fund când a sosit”, spune el. “El a fost cel care a pus lucrurile in miscare. Dacă nu as fi primit acea lovitură nu aș fi unde sunt acum. Asa se întâmplă cu jucători tineri, dar am nevoie de acea lovitură”. Aici, povestea se pune în mișcare. Scapat de “blesteme” si din poziția de fundas stânga, Bale a fost parte integrantă a primei (si ultimei pana in prezent) calificari in Liga Campionilor, în 2009/2010. Apoi, la doar un an de la exorcizarea din Burnley, se declanseaza petrecerea, un hat-trick in Liga Campionilor, in deplasare, la campioana europeană en titre, Internazionale. Băieții mari din fotbal au fost avertizati cu privire la promisiunea Bale. A fost nevoie de mai multe sezoane pana ca aceasta promisiune sa se transforme in excelenta. Momentul declansator? O întâlnire cu noul antrenor Spurs în vara anului 2012. “I-am spus la începutul sezonului 2012/2013, simt că pot progresa. Eram frustrat de dublul marcaj existent la fiecare meci pe banda stânga” spune Bale . “André Villas-Boas tocmai semnase și am avut această discutie. A decis să-mi acorde mai multa libertate.. Asta a fost. De îndată ce am făcut acest pas, am început să joc mai bine și sa marchez mai multe goluri, echipa a început sa câștige mai multe jocuri și toate astea au avut un efect de bulgăre de zăpadă. Încrederea mea era la un nivel urias”
Afecțiunea lui pentru Villas Boas este clara. După nașterea fiicei lui Bale, anumite ziare au subliniat ca inițialele ei corespund cu cele ale noul său mentor. “Încrederea arătata a fost incredibila”, spune el. “El mi-a insuflat credința ca pot merge pe teren și controla un joc. Dacă echipa avea probleme, eram convins ca pot schimba cursul jocului. Ii voi fi mereu foarte recunoscător”. In acel excelent sezon 2012/2013, Bale a marcat 26 de goluri, a fost desemnat cel mai bun jucator anului și cel mai bun tanar jucator al anului de catre PFA (asociatia fotbaliștilor profesioniști) și a fost numit jucătorul anului de catre asociatia jurnalistilor sportivi). Singurul fotbalist care a castigat toate cele trei premii in același sezon? Cristiano Ronaldo.
In ciuda gloriei individuale, echipa sa nu reusea sa-si atinga obiectivele. În ultimele două sezoane petrecute de galez in nordul Londrei, clubul a terminat la singur punct în spatele vecinilor lor Arsenal și ratat participarea in Liga Campionilor. În vara anului 2013, Real Madrid abatut la usa. “Dacă nu era Real Madrid, ar fi fost foarte, foarte dificil sa parasesc Tottenham”, spune el. “Sper ca fanii m-au iertat. A fost incredibil sa vad toate mesajele de susținere din partea fanilor Tottenham, după finala Ligii Campionilor. Foarte mulți oameni au spus ca sunt mândri de mine și asta m-a facut sa ma simt extraordinar. Mi-a placut perioada Spurs iar fanii au fost mereu incredibili cu mine. Cred că au înțeles că oportunitatea de a juca pentru Real Madrid e o șansă care apare o data in viață iar în momentul acela jucam bine și am vrut să mă testez. Daca nu era Real Madrid, mi-ar fi plăcut să fiu în continuare acolo, jucand pentru Spurs. Dar câștigarea Ligii Campionilor arata exact de ce am vrut să fac aceasta mișcare”
Bale pare multumit. Foarte rar jucători britanici se aventureaza peste mări (pentru context, ultimul englez semnat de un club spaniol de la unul englez a fost Jonathan Woodgate, care a plecat de la Real Madrid cu opt ani în urmă), dar Bale este o specie rara. El a părăsit Țara Galilor pe cand era elev, a ajuns in Londra înainte de a fi destul de mare pentru a pune piciorul în interiorul unui pub (nu că ar consuma alcool) și parasit Premier League din postura de maestru.“Imi place absolut tot aici”, spune el. “Echipa joaca strălucitor si in afara gazonului este mult mai multa liniste. E mult mai cald, iubesc acest lucru. In presezon, vara, e incredibil de cald. Transpiri pur și simplu stand în picioare . Ma simt mai confortabil în aceste împrejurimi.”
Cum e Ronaldo? “E un privilegiu sa invat de la cel mai bun jucător din lume”, spune Bale. Care este cel mai bun lucru învățat de la el? “Unde sa găsesc o casă în Madrid” râde. “Ronaldo a fost extraordinar de cand am ajuns și învat ceva nou în fiecare zi. El mă ajută să devin un jucător mai bun si acesta este scopul meu constant. Am încercat să ma ridic la nivelul lui. De fapt, am încercat sa-mi îmbunătatesc piciorul drept (Ronaldo este dreptaci), dar nu mai fac asta” De ce nu? “Pentru că de fiecare dată când încerc, ma accidentez la fese! Deci am renuntat.” Glumește, desigur. “Pot îmbunătăți totul și lucrul cu piciorul mai slab este cel mai important lucru”, spune el.
Eroul din fotbal al lui Bale este Ryan Giggs (“e galez, stangaci și a jucat pe stânga, deci era firesc ca el sa fie idolul meu”), care a jucat pana la 40 de ani. Bale nu e sigur ca-i surade ideea. “Este prea devreme pentru mine să ma gândesc la asta”, spune el. “Nu ma uit atat de departe.” El este, totuși, foarte dornic sa-l depaseasca Giggs intr-o alta privinta. Țara Galilor nu s-a calificat la un turneu internațional important de la Campionatul European din 1976 și Bale este disperat să conducă țara sa la 2016 Campionatul European din Franța. “Cred că ar fi cea mai mare realizare în cariera mea de până acum, la egalitate cu Liga Campionilor”, spune el. “Am face istorie în Țara Galilor și ar însemna atat de mult pentru tara.”
Precedentele glorii galeze, inclusiv Giggs, au fost acuzate de prioritizarea carierei de club. Giggs a jucat pentru Tara Galilor de 64 de ori într-o carieră internațională de 16 de ani și s-a retras de la echipa nationala la vârstă de 33. La 25 de ani, Bale are deja 48 de selectii si se pare ca a gasit echilibrul perfect intre club si echipa nationala. “Imi place sa joc pentru Țara Galilor”, spune el. “Nu este o responsabilitate sau o povară. Imi place să fiu veteran la echipă . Imi amintesc de inceputuri si de un joc numit “Toro”, in exterior ai sapte sau opt jucatori și doi dintre cei mai tineri în mijloc, eu eram mereu la mijloc! Acum nu sunt niciodată la mijloc. Știu că sunt batran! Avem o echipă bună și știm că putem realiza ceva. Înainte era altceva “, poate putem face ceva”, în timp ce acum știm ca putem. Avem o echipa tanara, iar eu încerc să-i ajut cu experienta mea. Acum trebuie sa fiu un lider pe teren. S-ar putea să nu fiu cel mai vocal, dar sperăm că pot conduce prin puterea exemplului de alerga mult și a lucra din greu.”
Seamana cu un discurs matur, măsurat ca al unui un viitor manager. “La o echipa de liga duminicala, da”, rade el. “Niciodată nu poți spune niciodată în fotbal. Dar antrenor? Mi se pare mult prea stresant”
Reportajul a fost realizat de jurnalistul Charlie Parish pentru The Telegrapf si oferit in exclusivitate pentru Realmadrid.com.ro de Alexandru Labont
Despre autor
