Wed. Oct 24th, 2018

Sacrificiu si argint

La Madrid, fotbalul adevarat s-a nascut in 1955. Peste 50 de ani au asteptat fanii madrileni un succes adevarat, dar a meritat. De la o simpla miuta nedemna, Di Stefano, Gento si ai sai le-au dat patru goluri francezilor lui Kopa si au plecat acasa cu ditamai Cupa Campionilor. Fotbalul pe care il cunoastem astazi si pe care il confundam cu una dintre inventiile prezentului s-a nascut acum 59 de ani, pe Parc de Princes din Paris. 38, 239 de oameni i-au fost martorii unui meci ramas in memorie drept „prima partida de fotbal autentic jucata vreodata”.

Acea echipa a Madridului a zdrobit parinteste, in ciuda rezultatul final strans, o echipa considerata la acea vreme cea mai spectaculoasa trupa din Europa. Baietii lui Villalonga au maturat pe jos cu alb rosii profesorului Batteux, cu un profesionism de militian care bate mar disidentii dar le fereste organele vitale. Acea echipa a Madridului a fost prima echipa de fotbal din lume care a cucerit spectatorul neutru si s-a impus atat de categoric in fotbalul „Batranului Continent” incat a mai adunat alte patru Cupe ale Campionilor Europeni. Se spune ca Real Madrid la mijlocul anilor 50 a fost primul club care a pornit de la ideea ca fotbalul se poate modifica si trebuie recalculat, reusind meci de meci sa transforme prin autenticitate, entuziasm si spirit o partida de idealism extrem intr-o ideologie de joc pentru ca mai apoi acea ideologie sa devina invariabil o arta aplicata invincibila. Madridul lui Di Stefano a reusit o revolutie fara precedent in fotbalul mondial intr-o perioada in care Spania era o societate ultraconforma iar fotbalul era jucat de grupuri de adolescenti radicali.

Pentru Munoz, Zarraga, Rial, Gento, Di Stefano sau Puskas totul a devenit proiectabil iar rigurozitatea demonstrata pana atunci de practicantii sportului rege a fost transformata peste noapte in avangardism de o serie de jucatori unici, inimitabili, fenomenali. Villalonga n-a fost un antrenor iubit de jucatori, dar omul suferea de febrilitatea care sesizeaza viitorul si de un instinct pe care avea sa-l fructifice la maxim. Autodidactul Jose Villalonga le-a zambit elevilor sai prin fumul albastru de tigara si i-a adunat pe toti inainte de fluierul de start al lui Arthur Ellis spunandu-le: „Domnilor, astazi aveti sansa sa hotarati ce ramane in urma voastra. Peste ani, lumea trebuie sa vorbeasca despre voi ca despre niste campioni, nu ca despre niste eroi care au cazut la datorie si s-au predat. Esecul reprezinta o faza accidentala a celui mai avansat experiment cunoscut in acest joc de fotbal. Pana acum, voi l-ati cunoscut doar pe acesta, dar de astazi inainte trebuie sa intampinati succesul si sa-i deschideti usa larg. Real Madrid a fost creat pentru suporteri, iar scopul vostru este sa duceti mai departe aceasta initiativa. Muriti pentru acea emblema care aduna sudoarea, lacrimile de bucurie si tristete si sperantele unor oameni a caror singura satisfactie o reprezinta acest sport. Ei reprezinta totul, ei inseamna Real Madrid, ei sunt muza voastra, ei sunt familia voastra. Nu va ganditi la scor, nu va ganditi la bani, lasati-va condusi in dialogul fotbalului pur. Asta vor oamenii simpli vor sa vada de la o mana de jucatori foarte talentati ca voi: sacrificiu si argint”. Cuvintele povestite peste ani in cartea sa autobiografica au nascut in sufletele jucatorilor blanco ceva ce pana atunci salasluise tacut. Totul a devenit deodata clar si traductibil iar madrilenii si-au zdrobit adversarii prin daruire, fotbal pur si entuziasm. Acea echipa atipica de tineri talentati iesea din norma locala si reusea o sinteza teribila: fizica grea a fotbalului spaniol se revarsa intr-o abilitate tehnica de-un italienism straniu. Copiii minune ai lui Villalonga, rescriau fiziologia si fizionomia fotbalului de standard european. Lovitura si lectia de gratie, demonstratia care dovedea ca se poate face fotbal dar cu alta punctuatie, fusese predata in vestiar cu cateva minute inainte de startul meciului.

In acea zi de 13 iunie 1956, undeva pe la 8 si un sfert seara, Real Madrid a inceput cu adevarat sa existe si sa functioneze asa cum si-o doreau sustinatorii sai. Nu e limpede de ce ar trebui sa tinem minte sau sa aflam ce s-a intamplat in seara zilei de 13 iunie 1956?? Ba e clar! Pentru a intelege cursul istoriei e nevoie de o gandire profunda pentru ca numai atunci devine zgomotul faptelor o poveste cu inteles si numai asa se subtiaza teroarea (nu si suferinta) trecutului, ca suma de tragedii inexplicabile sau victorii explicabile. E clar, dar nu e simplu. Intr-un fel curios si intelept, istoria nu se lasa inteleasa decat de cei ce incep prin a cerceta faptele, dar stiu, la urma, sa se lepede de fascinatia lor. Cei care traiesc astazi, in prezent, si iubesc acest club din toti rarunchii, ar trebui sa inteleaga mesajul acestui articol. Ceilalti pot astepta un nou Villalonga care sa modifice tinuta fotbalistului contemporan cu un discurs motivational demn de epoca noastra. Si vor avea de asteptat. Mult si bine…