Sun. Oct 21st, 2018

“Atlasul” – OBRIGADO, DON CRISTIANO!

Mereu am purtat in minte aceasta imagine ,cand incercam sa-mi explic rolul lui Cristiano la Madrid. E doar cu cateva luni mai mare decat mine, dar imi amintesc perfect debutul sau la United, al doilea club in ordinea preferintelor mele, e drept, la ceva distanta de Real.

Imi amintesc anul 2004, jucam fotbal cu cativa amici, unul purta tricoul cu nr. 7 al lui United. Imi spunea: ,,Florine, ia aminte, e noul mare star al fotbalului mondial”. Radeam, pentru ca il consideram enervant, arogant, un pusti alintat, perfect descris de englezi la acea vreme – showpony.

Sezoanele treceau, iar evolutiile sale deveneau irepetabile, un fel de nitroglicerina in motorina fotbalului englez de atunci. A dinamitat totul: felul de a privi fotbalul, campionatul englez, sau orice notiune avuta despre ceea ce ar trebui sa presteze un fotbalist pe dreptunghiul verde. Deja mare fan Real Madrid, de prin 2007 am inceput sa visez la cum ar arata Realul meu cu Cristiano in echipa.

Si n-a durat mult, peste doar un an au venit zvonurile despre transfer, dar peste toate a venit acea rugaminte la Moscova a unui fotbalist de legenda in fotbalul mondial. Giggs: ,,One more year, Cristiano! Please!” Si a mai stat, fix un an, dupa care avea sa inceapa cea mai frumoasa poveste din istoria Realului din Madrid alaturi de un fotbalist.

Nu mai stiu ce zi era, parca sambata, stiu ca am stat lipit de net sa urmaresc prezentarea. Nu voi uita niciodata vorbele spuse mamei sale in drum catre stadion: am reusit! Zambind, emotionat peste masura, atat i-a spus mamei sale. Si-a inceput! Meci peste meci, zi peste zi, a reusit sa dinamiteze Madridul mai mult decat o facuse la Manchester, cu toate ca asa ceva ar fi parut absolut imposibil. Impotriva celei mai bune generatii din istoria rivalilor, impotriva tututor oamenilor din fotbal, de cele mai multe ori chiar impotriva propriilor suporteri, impotriva schimbarilor de antrenori la fiecare doua-trei sezoane, el si-a facut treaba.

Cristiano n-a fost nici protejat, nici alintat la Madrid, iar daca a fost, s-a intamplat doar dupa ce le-a demonstrat tuturor contestatarilor ca e cel mai mare. Am mai scris, aici, ca daca Ronaldo ar fi ramas la Manchester avea deja statuie si numele inscriptionat pe cealalta tribuna.

Dar revin la idei mai bune. Probabil cea mai mare mostenire a lui Cristiano e faptul ca, in momentele grele in care a ajuns la echipa a inoculat sentimentul in suporterii madrileni ca vor castiga in fata oricarui adversar. De ce? Deoarece la Real joaca Cristiano, fara sa te inteteseze de coechipierii sai.

Paradoxal, cele mai mari performante nu le-a avut cand practica cel mai spectaculos fotbal al sau, ci le-a avut cand si-a schimbat stilul iar clubul reusise sa-i aduca cativa coechipieri de nivel apropiat. Niciodata nu voi aplica la ideea gresit expusa in lume, conform careia Cristiano a ales golurile pentru a-si spori sansele la trofee individuale. Profund eronat! Si-a schimbat stilul pentru ca asta ii lipsea Madridului in lupta cu masinaria de fotbal catalana. Iar detractorii au aparut: nu mai dribleaza, nu mai e spectaculos, etc. Ori asa, ori invers, niciodata nu a fost pe deplin iubit la Madrid.

Dar sa stiti un lucru: Cristiano, intre 2007-2013 a jucat cel mai bun fotbal pe cate un fotbalist l-ar putea juca. EVER! Anii au trecut, iar sfarsitul a venit. Atlasul pleaca, iar in sufletul madrilenilor de pretutindeni ramane doar tristetea. Obrigado, Don Cristiano!

Articol semnat de userul Real…Eu.. de pe site-ul nostru. Caruia ii multumim pentru probabil cele mai frumoase randuri scrise despre Cristiano in ultimii ani. #Chapeau