Thu. Nov 15th, 2018
Fernando Manso, Real Madrid

Cu mainile pe volan

Candva, trecutul a existat, dar istoria s-a oprit si ne-a facut o favoare uriasa concediind raul. Ceea ce nu trebuie uitat trebuie scris, iar ceea ce trebuie scris nu trebuie inflorit.

Sute de milioane de euro au depins de mainile sale. Nu, nu este vorba despre Jorge Mendes, mega impresarul care a detinut jumate din vestiarul blanco in ultimii ani. Si nici nu este vorba despre vreun cliseu inflorit si alb ca bastoanele pentru orbi. Numele sau este Fernando Manso, un umil sofer de autobuz care vreme de foarte multi ani s-a transformat in “inger pazitor” pentru Cristiano Ronaldo, David Beckham sau Zinedine Zidane.

Fostul presedinte al Madridului, Ramon Calderon a fost primul care l-a instiintat: “Fer, ai grija. Tine minte mereu ca in fiecare zi transporti peste 400 de milioane de euro”. Mare dreptate avea Ramon.

Datorita lui Manso, Real Madrid a evitat orice legatura cu posibile tragedii de proportii catastrofice vreme de multi ani: “Trebuie sa-i multumesc bunului Dumnezeu pentru ca n-am trecut prin cine stie ce probleme uriase de-alungul timpului. De cele mai multe ori, am trecut prin mari sperieturi, insa nu s-a intamplat niciodata ceva atat de grav incat sa spun «stop»”.

La un pas de prapastie: BMW-ul care a incercat sa scoata autocarul merengue de pe traseu

Fernando Manso
Fernando Manso

Manso isi aminteste de sezonul 2002/2003, atunci cand o masina BMW i-a aparut in dreapta, pe drumul catre Zaragoza. In acea vreme, la Madrid antrena Del Bosque, iar din echipa “galactica” faceau parte fotbalisti uriasi precum Raul, Guti, Iker Casillas, Ronaldo Nazario sau Zidane. Dupa relatarile lui Manso, sustinute de voci autorizate din acel autocar, cu 50 de kilometri inainte ca autobuzul madrilen sa intre in Zaragoza, o masina BMW a inceput sa urmareasca autobuzul echipei. Eduardo, responsabilul de securitate din autocarul blanco a observat imediat si a incercat sa-si sesizeze colaboratorii in timp real. N-a reusit si, oricum, mare lucru insa nu pueau face. Pentru ca masina germana a accelerat si a mers in paralel cu autocarul merengue vreme de cativa kilometri.

La un moment dat, intr-o curba care dezvaluia si o prapastie uriasa, masina germana a incercat sa loveasca autocarul blanco. “Mergea in stanga noastra si la curba a intrat pur si simplu in noi. Soferul a facut o miscare din volan fantastica, pot spune ca ne-a salvat in acel moment, chiar daca vreme de cativa metri buni am mers cu partea dreapta in afara carosabilului, in directia unei pante”. Esteban Rivas s-a speriat atunci cel mai tare. El era omul care trebuia sa asigure securitatea autocarului blanco si s-a vazut in ipostaza de a nu putea face mare lucru.

Fernando Hierro a sesizat sperietura imensa prin care au trecut cu totii. Capitanul a destins imediat atmosfera: “Fer, sa tii minte de acum incolo, cand avem drum lung, o mai luam din cand in cand si prin prapastie” glumea Hierro, cu toate ca nu era zambetul lui. Responsabilul de securitate de la bordul autocarului, Esteban Rivas, l-a contactat imediat pe Julio Cendal, seful securitatii de la Real Madrid cerandu-i ajutorul.

In sprijinul madrilenilor a venit politia locala, care a insotit pentru ultimii 30 de kilometri pana la Zaragoza, autocarul blanco: “Julio, avem o masina care ne conduce de cativa kilometri buni. Acum cateva minute a incercat sa ne scoata de pe carosabil”. Abia atunci s-a instalat cu adevarat panica intre jucatori, carora tocmai li se confirma ca ceea ce s-a intamplat era real.

“Ii detest profund pe oamenii care-l considera pe Cristiano Ronaldo un arogant. Lumea il critica fara sa-l cunoasca deloc si nu merita asta. E un tip extraordinar, genul de jucator care mi-a ramas la suflet in primul rand ca om. Nu comentez fotbalistul, pentru ca il stim cu totii, dar omul Cristiano este minunat. Din orice punct de vedere. Si plin de respect” – Fernando Manso

Antrenorul Del Bosque nu calatorea impreuna cu jucatorii, ci obisnuia sa mearga intr-o masina, alaturi de Toni Grande si de alti doi asistenti ai sai. Nici lui nu-i venea sa creada. BMW-ul a fost interceptat de politie la intrarea in Zaragoza, iar cei doi tineri care se aflau in masina au fost retinuti. In portpagajul masinii germane au fost gasite bate de baseball si grenade: “Ceva aveau in gand. Refuz sa cred ca treceau intamplator pe langa noi si le-a venit ideea asta” rememoreaza si Manso.

De la acel episod, oficialii madrileni au dat nastere unui obicei care se pastreaza si astazi, prin alte metode tehnologice: orice masina care trece pe langa autocar este inregistrata intr-un sistem. Autocarul blanco este astazi impresurat de camere de supraveghere.

Manso marturiseste ca acel episod n-a fost singurul care l-a perturbat. Unul similar s-a intamplat si recent, pe vremea lui Jose Mourinho, cand un tanar s-a pus cu masina de-a latul in fata autocarului, Fernando impiedicand impactul in ultima clipa. “Eduardo i-a notat numarul de inmatriculare, in timp ce Rui Faria zbiera ca un nebun la el. Simpatic personaj portughezul, mi-l amintesc cu drag” explica Fernando.

Atacurile de la Sevilla si La Coruna

Conform soferului de autocar al echipei madrilene, in cei 14 ani in care a condus vehiculul cu jucatorii merengue au fost pana la 30 de incercari de atac asupra masinii. “Cand mergeam in La Coruna, la Valencia sau Sevilla, stiam ca ne asteapta momente dificile.”

Firesc pe undeva ati spune, pentru ca in aceste zone, Capitala nu va fi niciodata bine primita. Realitatea societatilor multietnice nu iubeste graficele, cotele si retorica de propaganda. Ea se asaza, dintotdeauna si in mod natural, intr-o configuratie care asculta de cu totul alte criterii. Si in primul rand, de culturile si mentalitatile locale. In Andaluzia, Madridul e un rival istoric. Iar epoca noastra de adanca superstitie liberala se pricepe de minune sa persiste si sa duca pana in pragul tragicomediei neintelegerile cele mai hilare. Fie ele si istorice.

“In doua ocazii diferite, la Sevilla au incercat sa ne atace. Tin minte ca i-am lasat pe baieti la Sanchez Pizjuan si m-am retras sa parchez autocarul. Eram eu si un coleg si incercam sa aranjam gentile jucatorilor, asa cum facem mereu. Ne-am trezit cu doua petarde sau rechete de semnalizare. Una n-a intrat, insa a doua a ajuns in autocar pentru ca au reusit cumva sa ne sparga geamul. Daca nu eram acolo, autocarul foarte probabil exploda. Am fost la un pas de incendiu in acea zi”.

Tot la Sevilla, super starul englez, David Beckham a avut din pacate de suferit. Ultrasii Sevillei au aruncat cu pietre pe drumul echipei merengue catre intarea in oras. Beckham a fost lovit atunci, insa nu atat de grav, pentru ca lovitura zdravana si-a luat-o chiar Mas, care a reusit cumva sa schimbe din mers directia autocarului. O alta piatra i-a spart geamul din stanga si l-a atins.

Roberto Carlos si Ronaldo au fost si ei tinte in La Coruna si doar intuitia lui Fernando care a evitat in ultima clipa doua strazi (schimband astfel, in ultima clipa ruta) a facut ca lucrurile sa nu degenereze si mai tare.

“Nu voi uita niciodata ziua in care am sosit la Bernabeu, inainte de returul cu Borussia. In mod normal, de pe Castellana pana aduc masina la stadion faceam cinci minute. In ziua aia am facut 40. Toti jucatorii erau in picioare si filmau sau cantau. Mi-au cerut sa opresc muzica pentru a putea asculta multimea. Eram la volan si ma lasasera picioarele cu care trebuia sa apas frana. Nu le mai simteam efectiv. In tur, germanii facusera spectacol, dar lumea avea speranta. Mourinho era in spatele meu si-l auzeam:«N-am trait niciodata asa ceva, niciodata!» . Ma gandeam in sinea mea, ca nici eu. Politia facea cu greu fata multimii, care nu era nicidecum violenta ci doar dornica sa-si sustina echipa in acel retur. Vedeam oameni de ordine care cantau, a fost ceva uluitor pentru mine. O zi memorabila!”

Fernando Mas este doar unul dintre personajele necunoscute din istoria ultimilor ani a celui mai grandios club al lumii. Un tip comun, sensibil si norocos, care a fost acolo in momente de tensiune, bucurie, tristere, pasiune dusa la extrem. Si de fiecare data si-a facut bine treaba inaintand pe un drum care putea oricand coti catre o tragedie. Din fericire, mereu a avut mainile pe volan.