Tot ceea ce trebuia sa se scrie si sa se spuna despre asa numitul “caz Casiilas” s-a scris si s-a spus deja. Si eu am scris si am spus tot ceea ce am crezut despre el pana acum. Sambata, dupa gesturile urate pe care capitanul le-a facut la adresa unora dintre fanii echipei, au fost cativa care mi-au cerut sa il reneg total, ca forma de manifestare a libertatii totale. Formula ar fi simpla: cine il jigneste pe Casillas, dovedeste ca e independent profesional. Au fost, de asemenea cativa care s-au aratat foarte ofensati ca, la cererea unui bun amic de-al meu, Jesús Bengoechea, l-am ales pe Iker in cel mai bun 11 al Realului din toate timpurile; mi s-a reprosat ca am renuntat la independenta mea si ca scriu la comanda, pentru a-mi pastra un loc de munca. Din partea mea, asta ar fi fost, cica, una dintre greselile minore pe care eu, alaturi de alti doi sau trei jurnalisti care am avut curajul sa il aparam pe Jose Mourinho, le-am facut. Sa ne intelegem, eu am scris si am spus ceea ce am crezut ca este adevarat, iar la aceste gesturi ale mele, oamenii pot lua ce masuri doresc: sa ma citeasca in continuare, sa nu ma citeasca sau, mai rau, sa imi dea unfallow, cea ce pare a fi chiar teribil, ca si cum as muri in chinuri groaznice.
Tot ceea ce as spune sau as scrie acum despre sus numitul „caz Casillas” ar fi, deci, redundant, atat in cazul meu, cat si in al altora. Cu mai bine de trei secole in urma, moralistul francez Luc de Clapiers, marchiz de Vauvenargues, a spus ca „ singura pasiune mai puternica decat iubirea este ura”. Cred ca exista oameni care il urasc pe Iker Casillas, asa cum probabil exista oameni care ma urasc si pe mine, insa acest lucru nu se poate rezolva cu vreo lege sau cu un articol. Asa cum a zis si Axel Torres, dezbaterea ar fi foarte interesanta daca s-ar centra pe argumente sportive, insa acest subiect nu mai are de mult timp de-a face cu astfel de opinii. De exemplu: eu cred ca sambata, Iker ar fi putut face mai mult la primul gol pe cand al doilea a fost imparabil. Insa toti jucatorii, de la Cristiano pana la Iker ar fi putut face mai mult la acest prim gol…si, fara indoiala, nu au facut. Atunci, de ce a fost fluierat doar Casillas? Pentru ca, in Santiago Bernabeu, exista un sector care in mod clar il uraste pe Iker. La fel, este absurd si infantil sa reducem „cazul Casillas” la o infruntare cu „mourihnistii”; Pepe l-a parasit pe Mourinho, putin dupa ce acesta reusise sa ii obtina prelungirea contractului, intr-o perioada in care jumatate de Spania il voia mort si chiar in interiorul clubului exista ideea ca este mai bine sa se incheie socotelile cu el; bineinteles, fanii au uitat acest aspect si nu il urasc pe Pepe.
Diferenta dintre Iker si Pepe este ca primul poarta banderola de capitan, iar al doilea, nu. Iker o fi purtatorul banderolei de capitan, dar nu e nevoie sa ne chinuim prea mult pentru a ne da seama ca Ramos sau Cristiano sunt adevaratii lideri morali din vestiar. Pe Casillas nu l-au intrebat niciodata daca vrea sau nu sa fie capitan, ci s-a urmat traditia in astfel de situatii. Poate ca ar fi fost mai bine sa se gandeasca cineva sa schimbe aceasta traditie si sa ofere banderola celui mai bun club din lume cuiva care are caracterul necesar pentru asa ceva. La fel cum nici Benzema, care mi se pare un super fotbalist, nu cred ca are ceea ce e nevoie pentru a fi capitan, dar asta nu ii rapeste niciun milimetru din valoarea sportiva. Asa ca pentru a ajunge la o concluzie corecta asupra a ceea ce i se intampla acum lui Casillas, care a castigat tot ce se putea cu clubul blanco, ar trebui sa luam in considerare toate aceste componente, fara sa lasam deoparte, desigur, forma sa sportiva actuala, care nu este nici pe departe cea care l-a consacrat ca unul dintre cei mai buni portari la nivel mondial. Poate ca fanul lui Real Madrid ar prefera acum sa il vada in poarta pe Keylor Navas, insa nu se poate face mai minic pe tema asta, pentru ca Ancelotti crede ca Iker este mai bun acum. Pe de alta parte, este adevarat ca nici pe Casillas nu il ajuta foarte mult faptul ca are de partea sa grupul cel mai neindemanatic de avocati ai apararii din Uniunea Europeana, un grup de fluierasi mediocri.
Fara indoiala, ceea ce s-a intamplat sambata, reprezinta un punct de referinta in relatia dintre Iker si fanii Realului. Pentru prima data, el a reactionat necugetat la fluieraturile care ii erau adresate si am auzit ca aceste huiduieli nu au fost putine. Iar gestul sau s-a vazut de doua ori, o data in minutul 22, apoi foarte aproape de pauza dintre cele doua reprize. Se va uita si acest incident, sunt sigur; si Michel a iesit o data nervos, satul de reactia fanilor si nici macar cei mai veterani fani ai clubului nu ne mai aducem aminte acum. Asa se vor uita, peste cativa ani, si gesturile lui Iker Casillas. Nu am nicio indoiala ca, peste multi ani, oamenii isi vor aminti de el asa cum merita, ca de unul dintre cei mai buni fotbalisti pe care i-a avut Real Madrid, dar acum, azi, maine si poimaine, inaintea meciului cu Juve, publicul va avea inca in minte foarte proaspat ceea ce s-a intamplat, cand isi va vedea echipa jucandu-si calificarea cu un portar care nu mai este ceea ce era acum cativa ani. Oamenii vor gandi ca Iker va juca contra lui Juve doar din incapatanarea antrenorului, insa va fi gresit, asa cum, de exemplu eu, care l-am aparat pe Mourinho in dreptul sau de a-l tine pe banca pe Iker, as sari acum la gatul lui Ancelotti pentru acelasi motiv.
Ce se va intampla mai departe, in viitor? E evident ca un sector al publicului de pe Bernabeu il uraste pe Casillas, asa cum s-a putut vedea sambata seara, asa cum Iker probabil nu suporta un sector al galeriei de pe acelasi stadion. Si e la fel de clar ca aceasta situatie nu se va schimba asa usor, oricat de multe parade va reusi portarul Realului. E in puterea lui Iker sa hotarasca, la finalul acestui sezon, daca va continua la Real Madrid, daca merita sa sufere in continuare aceasta situatie, care va dura, logic, ceva timp, sau daca este mai bine sa caute o cale de iesire. Din punctul meu de vedere, exista ceva care trece peste aceasta ranchiuna reciproca, iar acest numitor comun nu este altul decat interesul superior al lui Real Madrid, care, in mai putin de doua zile, isi joaca locul in finala UCL si dreptul de a fi prima echipa capabila sa cucereasca trofeul de doua ori consecutiv. Ma refer la un armistitiu, la o incetare a focului. Pentru ca am senzatia ca, transmitandu-le fanilor „tomar por culo”, Iker a luat deja o decizie.
traducere dupa Juan Manuel Rodriguez
Despre autor
