Ultimele 365 de zile au fost cu siguranta cele mai bune din viata sa. Proaspatul tatic, omul care obisnuia sa se trezeasca dimineata, langa ultima laureata Miss Spania, si isi încheia ziua testand candidata la urmatorul titlu, a intalint-o pe Pilar si odata cu ea linistea completa. Pilar Rubio, femeia cu “nume blond”, par brunet si ochi albastri i-a devenit nu doar “jumatate” ci si confidenta, prieten, sprijin. In ultimele 365 de zile “Churru” a incetat sa mai stranga in colectia sa impresionanta femei si a trecut la adunat trofee: a doua Copa del Rey din cariera, primul trofeu Uefa Champions League, Supercupa Europei si titlul la Campionatul Mondial al Cluburilor. A fost inclus in unsprezecele ideal al FIFA, a bifat selectia cu numarul 125 in tricoul echipei reprezentative si se pregateste de borna 500 la Real Madrid.
Blondul originar din Camas, fundasul care isi mentine capacitatea de flexiune fizica la un nivel suprauman si face din corp o stinghie de lovit adversarul sau mingile inalte, implineste astazi 29 de ani. In ultimul an, Churru a reusit sa ne demonstreze tuturor ca solidaritatea sa cu propriul corp nu e doar un semn de estetism, ci si o evidenta dovada de intelegere a echilibrelor. Pentru el, loviturile dure ale adversarilor si luxatiile, la nevoie, chiar fracturile grave, se trateaza la spital prin externare rapida. Scrasnetele din dinti si puterea de a trece peste orice impediment pentru a intra din nou pe gazon l-au recalibrat si repozitionat in sufletul fiecaruia dintre noi. Toate reprezinta o arta pe care multi fotbalisti o neglijeaza, dar care pentru el reprezinta o bijuterie purtata la vedere. Aceeasi bijuterie care l-a aruncat in inima fanilor merengue pentru totdeauna.
Dincolo de momentele sale inexplicabile, de gafele vizibile sau de neseriozitatea cu care trateaza momente importante ale unui joc, “Churru” ne-a oferit anul trecut rautatea decisiva din turul cu Bayern, golurile de la Munchen, sau executia din finala de la Lisabona. Toate la un loc, fac parte din patrimoniul sau personal si din memoria noastra colectiva. Pentru niste suporteri pe care mereu i-a interesat spectacolul si niciodata nu le-a repugnat rezultatul, fundasul nascut in inima Sevillei reprezinta setea de trimuf sau sarbatoarea succesului absolut, indiferent de conditii.
Fotbalistul care in ultimii ani si-a licitat propriul destin dand prilejul jurnalistilor si microbistilor din intreaga lume sa vorbeasca despre nebunie, a refuzat sa se mai transforme in 2014 in acel Adonis senin si oarecum amuzat de pasiunea darza a publicului pentru victorii, puncte si trofee si ne-a anuntat ca refuza sa mai fie spectatorul lenes al propriei disparitii. Cu speranta si cu convingerea ca minutul 93 a sosit, Churru s-a inaltat potrivnic, a dominat intreaga Lisabona si a asezat pulsul fiecaruia dintre noi.
Lovitura sa de cap va ramane mereu in inima oricarui madrilen drept lovitura care a adus “la orejona” pe drumul corect catre Plaza de los Cibeles. Golul sau ramane in istorie drept “El gol que cambio la historia”. Churru a devenit eroul nostru al tuturor si s-a asezat confortabil intr-un tablou legendar, care explica tuturor de ce intotdeauna Real Madrid a avut nevoie de un dictator defensiv. Cea mai importanta semnatura nu este cea din coltul din dreapta al tabloului Decimei, ci cea pe care Sergio Ramos asteapta sa o puna in perioada urmatoare pe contractul cu echipa la care vrea sa-si incheie cariera. “Echipa vietii sale”…Are cuvantul, Don Florentino Perez…
